Am venit in Bucuresti cu un scop,scopul s-a pierdut intre capetele numeroase de calatori,undeva pe-o banca in tramvai.Incerc sa aflu de ce inca ma mai aflu aici?
Padurea Bacilui mit sau adevar?
Oameni misto
-
-
A opta întâlnire din seria LA LIBER – discuții despre chestii despre care nu discutăm, cu Alex Tocilescu la Teatrul Masca: „Critică și autocritică: nimeni nu-i bun la ceea ce face” - Joi, 23 mai, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd. Uverturii, nr. 14) cea de-a opta întâlnire din seria dezbaterilor performative mod...
-
"Nam sine doctrina,vita est quast mortis imago "
luni, 13 februarie 2012
Inimi care s-au spart in genunchi
Ora 00:00, ora la care meniscul meu a inceput cu dreptul in gramada de zapada din drum sub care se insiuneaza gheata. Se pare ca de sarbatori, ne-am intors spatele unul celuilalt si incercam sa facem abstractie de durere. Dansul se umfla s-apasa, eu il ignor cu ibuprofen de 400 mg. Asa-i uneori cand petreci prea mult in compania unui genunchi luxat care mai e si al tau, iese cu cearta. E aproape dimineata si nu se lasa, i-am pus paturi perne si o caserola bocna de mici pe post de prisnit, nimic!Tot ce stie e sa pulseze pana in spatele Homunculusului meu senzitiv si sa ma aduca in culmea disperarii. I-am pus muzica, "Nicu Alifantis", nu l-a incantat, i-am spus povesti, aproape era sa adorm, pana sa ma trezeasca dansul.Am vazut ca e de prisos sa-l ignor, parca asta il incapataneaza si mai tare. Am zis sa discut serios cu el: "Asculta, hai sa avem o discutie, ca de la mine la mine, ori te potolesti, ori te tai!"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu