Aventura" in Oz"

Sunt unele actiuni in viata care trec de sub tutela logicii in subsoara calduroasa a destinului. Se pare ca intr-o viata anterioara sau in alte zeci, ne-am cunoscut, ne-am iubit si am ramas atrasi unii fata de ceilalti pana in prezent. Asta e pricina pentru care ne mobilizam din banal , fara nici o logica sau o asteptare sa ii vedem pe unii. Chimia, atomii, energia, toate se schimba si unele se atrag fatal intre ele, asta pentru ca sunt oameni a caror prezenta este indispensabila, ca aerul.
Ieri m-am simtit din nou reala, veridica si in viata. Dupa ce mi-am incercat norocul in partea opusa librariei Humanitas de pe Calea Victoriei, care apropos, este mai degraba un bulevard, mi-am gasit si eu calea spre omul care acum ceva timp mi-a calmat spiritul si mi-a demostrat ca dragostea nu este un obiect ce se toceste. M-asteptam sa vad un zeu, sau mai degraba un suprazeu, un mag as spune. L-am vazut si mi-au dat lacrimile. Cum e posibil ca un om, in carne si oase cu defecte si calitati, un om care mi-a usurat inima mai profesional ca un preot, un om dintr-un colt departat de al meu care foloseaste pana si condeiul mai bine ca orice bisturiu si tranchilizant , sa-si odihneasca oboseala intelectuala in aceeasi camera cu mine?
Libraria este plina ochi, tot soiul de parfumuri din diverse epoci se impletesc ciudat in atmosfera , fiecare cu o pornire cu o nazuinta si idee. Ma simt ca-n "Rime despre viata si moarte" citita perpetuu pana la epuizare. Recunosc nu-l observ pe individul cu mama paralizata , nu intrazaresc grimasele si dedesubturile scarboase ale unora care ma inconjoara. In rest? La fel, ba mai mult, caprioara sta in stanga , ascunsa de privirile curioase ale spectatorilor , de data asta mai spirituala, mai coapta si mai persuasiva ca niciodata. Pieptul ei se prezinta la fel ca o duna in desert, maturata in continuu de un zeu cu a lui matura magica invizibila, ce aplatizeasca si inaspreste. Oz proiecteaza cu ochii lui oboseala si placere.
Din nefericire nu exista nici o cale de a vedea ce se afla in mintea unui om, decat aceea dificila de a-l cunoste si a-l iubi. Deja bat campii, trag linie si o iau de la capat, nu-mi place sa tai si sa rescriu.
As vrea sa merg odata in Israel, sa cunosc oamenii si sa ma imprietenesc cu ei, sa ii anunt ca n-am sa stau mult si sa mananc o salata pe cinste.Pentru moment e bine si asa, sa respir acelasi aer cu persoana care a scris pentru toti si m-a inclus si pe mine. Ce experienta placuta,dincolo de galagia asudata a orasului...