Special needs

Stau comfortabil in fata unui ecran laminat de aldehita precipitata.Caut in aceasta dedublare un semn al inefabilitatii, dar de douazeci si unul de ani ma vad la fel:doua urechi, o gura, un suflet, hiperactivitate, gene lungi care clipesc, zambet stramb si par destul de des.Blond, brunet, negru, albastru, roscat? Cate anotimpuri sa fi trecut prin culoarea mea? Sunt prins intr-o lume care se deplaseaza greu, in valuri si sper sa mi gasesc forta cu atatea cicatrici sa ies din pantecele acestui sarpe grosolan si de prost gust, zumzetul slab al egoismului concentrat, luna prea palida pentru a mai fi romantic.Cine sunt?
De ce plang, de ce rad ,de ce uneori ma simt nemuritoare si gasesc o fericire atat de labila in a-i vedea pe cei din jurul meu aruncand camasa asta ingusta a societatii de pe ei?
Pe o sa, undeva in praful innecacios al soselei port aceasta discutie nostima, eu si un kilogram de caise nespalate..Oare exista cineva acolo Sus care ne priveste si rade de imaturitatea fragila cu care intelegem lumea din jurul nostru? Motorul este in continuare la locul sau iar tot ceea ce se zareste in jurul meu pare a fi rupt dintr-un vis in care nici Flaubert nici Voltaire n-au apucat sa patrunda.Frana, cad si nu mi pasa.Incep sa cred ca sunt norocoasa ca pot sa ma bucur de fericire in aroma ei bruta pe un fundal caustic si dur.Verde in stanga, verde in dreapta si o mare intreaga de apa sezand si dansa la o mica sueta cu toate vietatile a caror psihologie subsumata nu poate depasi suma trairilor pe care un om le acumuleaza intr-o zi.
Totusi si sparti, ne descurcam bine.

What is youth made of?

The humble grace of sorrow stirs as nothing could stand for it and part it or make it disappear.I have no other choice but to leave it hanging like a heavy stone before my heart,my ears and eyes,as the vale of hope does not come down so easily.So there i go,being nobody fearing everything,crying out loud,letting tears be dissolved by the sunlight and wind.I am what nature wanted me to be,unstable,bare aching and vivid.I am young and that s why half of my problems,of my tears and of my energy doesn't count in the conceptual loop of sorrow.What can we complain of? Too much live and such a frail body?

Ghiveci pur de parere arbitrara

Stau in acest miros sumbru de piept de pui incrustat adanc in pielea mea nefina,nerafinata sau moale si ma gandesc ca tot ceea ce imi trebuie in momentul acesta ca sa fiu fericita este nitel soare si natura care sa freamate de clorofila imprejur. Mi-e teama pentru ca nu stiu si nu stiu pentru ca mi-e teama.Altfel de ce as mai zace in spatele unui telefon murdarit de ciocolata contemplatnd natura mesajelor nereturnate?
Acum cateva zile am auzit o poveste foarte interesanta despre faptul ca intr-un oarecare institut X din tara Y,s-au efectuat repetabile experimente pe mintea unui calugar sin ordinul Z cu ajutorul electroencefalografului.Ce este EEF? Un dispozitiv care iti masoara si traduce sub forma de unde sinsoidale,nesinusoidale cu frecvente si amplitudini variante totalitatea sinapselor care se excita si paraexcita cand te gandesti,spre exemplu,la o inghetata cu bomboane M&M.Imediat dupa ce i s-au pozitionat electrozii pe toti lobii cortexului,s-a constatat ca omul nu gandea nimic.Cel putin cele toate multe unde care trebuiau sa se arate sinusoidale s-au aratat, dar, fix drepte, inamovibile si superifiant de gresite.Practic, judecand dupa ceea ce se vedea pe inregistrare,omul acela trebuia sa fie mort de ceva vreme, activitatea sa corticala, nula.
Dar cum sa fii mort cand te descurci ireprosabil la interpretarea imnului "Desteapta-te romane!" in Do major? Iata minune de cortex golit care canta, raspunde la intrebari fiind totusi scos din priza.
EEF complet functionabil,fapt dovedit prin aducerea la Sfantul Scaun de tortura a altui subiect ale carui unde erau mai sinusoidale ca niciodata.Concluzia?
Scaunul? In regula!
EEF? In regula!
Oamenii care analizeaza? In regula,ba chiar cu doctorat in neurologie! Calugarul? Suta la suta viu!
Nu as putea sa explic eu teoria teoriei care duce la interminabile dubii, dar exista o expresie populara aproape la fel de cunoscuta ca doina"lucrurile nu sunt ceea ce par a fi".

texas-cry

Zambete,zambetele fac astenia de primavara acceptabila contra unui bilet de autobuz indreptat fortat cu fierul.Razele de soare se arunca fara urmari printre bruma de praf care pluteste in camera si o face vizibila.Eu ma trezesc si imi fac ceaiul sau scot limonada de la congelator,dupa preferiinta si numar de ore dormite.
Ce se intampla cand viata iti da lamai?Habar nu am,eu trec peste si fac limonada.
Te rog spune-mi cand se face 7:30.
-7:22, ma ascund sub geamul din baie evitand sa ma privesc direct.Periuta,pasta,pasta pe jos, periuta in wc, alta periuta, dus, oglinda, privirea este aceeasi..
-7:25, par, agrafe, smuls, ghem, foarfeca, nervi, foarfeca.
-7:28(esti gata?) Nu sunt gata, amintiri, privire lunga, constientizare de taskuri, nervi, disciplina
-7:35, deja am intarziat, mar strans cu ajutorul muschiului maseter asimetric dezvoltat, unde e muschiul maseter, nu am timp sa ma uit pe atlas, usa inchisa, fugi, fugi, fugi.

Ora pranzului, un oarecare parc, inca un mar si o banca plus o carte, plus, minus priviri curioase.Inima mea se cicatrizeaza incet.In cursul procesului in dreapta mea se aseaza un strain chipes cu un zambet perfect curbat spre iad.Am sa ajung in iad sau fara inima daca o sa se mai deschida asa anapoda la orice zambet.Noi oamenii am fost blestemati cu tampita asta de pompa aspiro-respingatoare care nu inceteaza sa ia sangele si sa-l plimbe prin tot organismul.Bine cand plimba fericire, entuziasm, senzatie de imortalitate,placere.Rau, extrem de rau cand toate deseurile esecurilor prealabile.Ce sa faci cand stii ca poti sa faci totul stiind ca daca faci totul, vei primi totul pana cand nu vei mai primi nimic? Poate ca nu mai vrei sa faci nimic.. si atunci, nu mai faci,desi ai vrea din tot sufletul sa dai totul fara sa mai suferi si sa ramai cu nimic.Mizerabil.

Jogging de performanta

Buna, te plac, lasa-ma sa intru in viata ta, fa-mi si mie loc, macar pe presul de la intrare, pentru ca am sa te iubesc si am sa fiu acolo langa tine cand esti trist, am sa te fac sa razi si am sa-ti pun ceaiul la fiert.
Cu lamaie?Nu, te rog, nu-mi place lamaia.
Gata?Ai deschis usa?
Ai deschis-o...
Indata ce ma pregatesc hotarata sa intru,ma sageteaza profund o clipa de amintiri tipul "flashback", fara blitz.Ma opresc, imi iau popcornul si ma uit in urma.
180 de grade mai tarziu alerg cat de tare ma tin picioarele.La ce ne trebuie noua oamenilor iubire cand involuntar totul se termina ca o cafea amara? E adevarat ca iubirile ratate si emotiile frante aduc in genere suferiinta,care cativa ani mai tarziu se transforma in rumegus.Partea buna e ca disectia in carne vie se anesteziaza dupa durere, d-aia nici unul dintre noi nu poate uita vreodata senzatia.Partea si mai buna e ca dupa si mai mult timp,totul se transforma in rumegus, in gunoi si atunci chiar nu mai conteaza.
Dupa ani, tu, eu, noi o sa fim altfel.Voi sta in fata ta cu sentimente dezastruoase stinse, devenite cenusa,tu vei zambi ca si cum dracu stie cine a aruncat paie pe focul ala mare, ca si cum totul se naste si arde de la sine,iar eu nu te-am cunoscut niciodata sub chipul tau adevarat de fiara egoista.
...Ne cunoastem, prea bine, dar n-avem energia necesara sa mai fim la fel.
Bomba atomica a relatiei noastre, bataile acelea puternice si trepidante, gandul de a ramane pentru totdeauna unul langa celalalt, pana si glumele rautacioase, toate stau ascunse sub perdeaua egoismului care ne-a secat de viata.
Ceea ce e mai trist e ca ne-am autodistrus cele mai frumoase momente din doriinta capoasa de a fii impreuna, cand puteam sa fim la fel de bine, separati.
Ce importanta are "impreuna", daca tot ceea ce ne-a lasat natura e "separat"? Suntem nascuti sa fim separati de tot ceea ce ne face fragili, ca sa supravietuim.Partea naspa e ca societatea a adaugat la asta egosimul si oftica care ne aduce in situatia de fata.Doi straini la masa care nu-si accepta punctele de vedere decat de dragul artei.Asta e, impreuna la bine si la crima, cearta, scandal si nervi.Ma bucur ca am cafeaua asta in fata si nu-mi doresc sa ti-o mai torn in cap , prostii de langa noi se tin de mana, probabil au vazut si ei in filme ca asa se face, ce porcarie...
"Am sa-mi aduc aminte de momentele in care am plans si am tranitit usa masinii".?
Am sa-mi aduc aminte ca am tranit usa masinii, e distractiv sa te vad cum injuri la modul silentios, in rest? Lacrimile le usuca vantul afara sau le ascunde ploaia, dupa preferiinta.Important e ca atunci cand urasti pe cineva sa nu stai in casa, altfel paguba in bugetul de hartie pe luna curenta e mult prea mare.N-as vrea sa dau nimic in plus pentru amortizarea sentimentelor priciunuite, pentru ca nici tu nici eu nu o sa invatam nimic din asta.
Totul, dupa ce se sfarseste, va ramane pastrat in praful care ne inneaca in zilele pline de vant la metrou.Ce e praful daca nu rahat uscat, piele descuamata si lacrimi uscate? Toate din aceeasi categorie, fara grija.
Doare, doare, doare, doare?
Oho,ca o picatura de lamaie pusa pe rana mea de la genunchi.
Ma plimbam cu bicla si n-am vazut o groapa, ca deobicei.Am aterizat frumos in ea cu capul si picioarele indarat si desi n-am murit acum stau in pat cu piciorul atarnat de perete si ma gandesc.Cat de irelevanta e dragoste atunci cand se termina.De ce se termina? De ce la mine? Adica la mine intotdeauna se termina tot:apa calda, coca-cola, ciocolata, muraturile, filmele cele mai bune, somnul si dragostea.N-as putea beneficia si eu de un comunism moderat care sa imparta in mod egal bunrile sufletului? Hai, te rog un comunism spiritual!
Pana se va intampla revolutia spirituala eu am sa fug.Mai intai sa-mi scot gipsul, desi nu vad un impediment substantial.Da-l dracului, fug si cu el, fug si cu doua gipsuri, trei, patru, o suta, si o grasa peste, numai sa nu mai doara si sa fie apa calda.
De ce sa fugi?Infrunta conseciintele.
Vrajeala!Cel mai destept e ala care nu sta cu obuzul legat de picior din spirit de solidaritate.De ce solidar in lumea asta solitara de olgofreni? Imi doream sa spun demult asta, THE TRUTH AND NOTHING BUT THE TRUTH.
BICOZ? Bicoz pana si oamenii carora le-ai facut prajituri vor sa-ti taie apa calda si sa le vina lor mai multa, mai multa pentru o baie, numai ca tu sa nu faci dus.
Asadar?
N-am sa mai fiu trista cand esti si tu trist si n-am sa-ti mai fac curatenie in casa si n-am sa mai plec capul in jos cand tipi la mine si n-am sa mai mananc si cornul tau cu ciocolata si ma prefac ca ploua si n-am sa fug de tine prin casa si n-am sa-ti mai fur ciorapii si n-am sa mi mai car o periuta de rezerva in geanta si n-am sa ma iau la intrecere cu tine si n-am sa-ti mai pun piedica si n-am sa ma uit noaptea la tine cand dormi si n-am sa te mai strang de mana si n-am sa plang cand ai sa ma faci proasta si n-am sa mai ma chinui sa fac mancare si n-am sa ma mai bat cu tine pe coltul de paine si n-am sa-mi mai doresc sa ma iei in brate si n-am sa mai fiu trista cand n-o faci si n-am sa mai fiu geloasa ca te uiti la alte fete si n-am sa mai innebunesc ca te uita si ele la tine si n-are sa ma mai doara inima cand ai sa vrei sa ramanem prieteni si sa ma lasi singura in magazin si n-am sa mai vreau sa te ajut sa faci curat in casa si n-am sa mai vreau sa ti fac surpriza de ziua ta si n-am sa iti mai plac toti prietenii si nici n-am sa ma bucur ca ma plac si ei si n-am sa ma mai bucur ca duminica iesim la plimbare si n-am sa mai imi doresc sa ma arunc pe iarba cu hainele se scoala si n-am sa stau sa te ascult cand spui prostii si n-am sa ti mai fac ordine in haine si n-am sa ma bucur cand te enervez si tipi la mine si n-am sa mai rad cand vad ca-ti creste tensiunea si spui "nu e amuzant", si n-am sa te mai ajut sa te muti si n-am sa mai merg cu tine la filme si n-am sa mai ma ingras ca am mancat un gyros si n-am sa ma mai ingras punct.
Toata lumea greseste, unii nu vad gropile, cei mai multi se straduiesc sa mearga drept, pentru ca asa au invatat ca e bine, d-aia de multe ori nu IAU GROPILE, pentru ca nu merg stramb.Concluzia?
Daca nu vreti sa ajungeti niste prosti cu care se joaca societatea de-a baba oarba, sa sprjiniti gipsul de perete asteptand sa vina apa calda, atunci mergeti stramb, bai DAR FOARTE FOARTE STRAMB.

Prefata

Undeva in lumea asta meschina,brazdata de 8,8 bilioane de oameni facand 9,5 bilioane de lucruri diferite,undeva acolo,intr-o casa pe 70m patrati de spatiu,cineva nu are somn.
Oameni cauta in vise sa zugraveasca reactii inaccesibile si incompatibile cu cafeaua care ii asteapta dimineata alaturi de bucata uscata de paine la micul de jun.Unii mahmuri cu fierea in gat de scarba existentiala isi jura sa nu mai puna vreodata gura pe micile pahare flambate in bataia suava a muzicii lascive de club.Altii se trezesc complet goi in lenjerii penetrante de miros de fum si seva umana consumata.Paharele flambate cu aburi de alcool creeaza aceste circumstante de iubire pedanta insipida.Alcoolul leaga oamenii pe timp de noapte nu la discutii,ci la rasfrangeri penetrante de placere.Culmile se termina acolo unde incep,pe marginea patului cu sau fara patura inclusa.
Razele Soarelui rasar fugitiv printre ceata densa cu nori grei de ploaie si nimeni nu simte frumusetea ci doar regretul amar al altei zile neimplinite.
Doar undeva ,cativa oameni care nu simt nimic stau guvernati in sfera molateca a indiferentei si noptii albe.Pentru ei zilele nu au numar decat atunci cand fericirea pe care o cauta cu atata sete se infiripa si in bratele,pielea si inima lor credula.Aceia sunt cei care nu au vise ci doar himere ce umbla fantomatic in spatele lor.Ei nu au puterea sa se intoarca si sa le apuce adanc in mana sa le stranga,asa ca le poarta in spate ca o povara .Povara creste in bataia timpului,norocul scade.
Scriitorul sta si se uita,ii deseneaza si le zambeste sarcastic.Tot ceea ce se afla in acest borcan de organe sfaramate nu este decat rezultatul unei imaginatii aride de iarna petrecuta sub incidenta dubiului.Daca ar inchide ochii atunci nici o litera din cele multe care se inlantuie in sir indian pe aceasta foaie virtuala nu ar exista.Cosmarurile s-ar petrece in lant,cafeaua ar sta izolata in ibricul emailat de pe aragaz iar masa ar fii rupta.Oamenii ar fii doar oameni,fara alt rucsac pshilogic cu clauze incerte de asteptare,regret,ambitie,suferrinta,regret,dubiu,implinire,regret iar.
Daca scriitorul ar visa,atunci visele ar pune capat cosmarului si insomniei.Scriitorul nu doarme,cafeaua lucreaza,oamenii in continuare beau excess de bauturi flambate.
Asadar sunt circa 8,8 bilioane minus 1 de oameni care la ora asta nu au prilej sa disece atent firul bolnav al existentei umane.Si pentru ei viata e o sticla de apa plata fara circumstante bolnavicioase.

Un cap izbit in zid de 100 de ori intelege ca problema cu care se confrunta il depaseste,se ridica,se scutura si merge mai departe.Un cap izbit nu are idee ca lovitura i-a agravat substantial situatia si materia cenusie.Asadar un cap izbit se ridica si nu are impregnata decat ideea de a nu se mai intoarce la zidul acela decat pentru a depune flori in cinstea amintirlior ce l-au zdruncinat.In vecii vecilor amin.
Prin urmare,un cap izbit in zid va constientiza ca zidul a existat,dar nu va avea memoria integra sa-si aminteasca care dintre ziduri era.Conseciinta?
Un cap in zid se izbeste in continuare de alte ziduri colosale fara sa-si schiteze macar vag cat de tare a fost ultima lui intalnire cu zidul.
Pentru ca e un cap izbit in zid!

Encefalopatie spongiforma sau imaginatie schizofrenica?

Boala vacii nebune a inceput intr-un loc si s-a terminat in altul.Mcdonalds erau disperati,nimeni nu mai manca Hamburger.Au bagat spoturi publicitare care nu contineau nici o vaca in carnea savuroasa dintre chifle.Noi stiam ca vaca era in spate,astepta sa fie tocata.Au bagat extra cascaval ca sa atenueze gustul de vaca.Pana la urma lumea a mancat peste.Acum ceva timp eram optimista.Canoane biblice mai tarziu am devenit extremista convinsa vanata de canibali in somn.Tot in somn am devenit lider de opinie,opinie "canibaliera".Asa a inceput fructificanta mea prietenie cu virsul prionic.Eu ma joc cu creierele altora,creierele lor sunt delicioase,pana roata se intoarce,jocul se schimba.
Se crapa de zi,crepuscule de lumina inrameaza chipul meu confuz,somnul dispare,dar jocul continua?

JOCUL DE-A NIMIC

-Mademoiselle pulle une carte de jeux!
-Qui que?
-Oui,pulle,non ragarder tellement!

-Fie,am tras o carte,de franceza lui obsesiva trebuie scapat immédiatement.Nu sunt o cunoscatoare savanta de franceza,mai incurc din cand in cand BONJUUURRRR cu Arrvoirrr,important e ca "r"-ul face totul mai complicat,rotund si senzual.Asta e cu totul o alta poveste.
Ridic cartea o intorc spre mine contemplativ si o introduc in pachet.Omul rotund,non-romantic,prea putin complicat isi mangaie dibace pachetul,ca pe propriul copil.Se cunosc ce-i drept prea bine,tovarasi de existenta,unul da de mancare celuilalt,celalalt tine gura deschisa.Ma uit la ceas,e tarziu.I-au trebuit circa 40 de secunde,plus minus infinit sa nu ma uimeasca.Un farsor de stofa nobila se cunoste dupa cusatura grabita,grosiera,urata.Zambeste lacom si perfid ,scotand cartea in reluare morbida la inaintare.Ochii ii sticlesc,coltul gurii isi sporeste convergenta catre barbia voluminoasa acoperita de late roscate,impleticite.
Intreaba gales,plictisit:"cette est la livre?"
Evident spun "nu",asteptand ca urmatoarea,din fata mijloc,spatele pachetului sa fie cartea mea,asa functioneaza.Banul dat,trucul incheiat,satisfactie zero.Viata,e previzibila."oui"
Exista bineinteles si varianta cosmopolita de a genera spectacol din nimic,el sa piteasca cartea in maneca sa se balanseze incet spre urechea mea si sa o permute repede in palma.Conteaza in defeinitiv cum prezinti rahatul in care nu crezi.

-C'est magnifique ,magnifique,magic!

Voila si cartea mea,dupa ureche,stranie coincidenta de evenimente.Avem in fata un as de inima neagra .Cum sa stau cu un as de inima neagra in preajma si sa nu am idee de prezenta lui deranjanta?
Magie!

Dialog telepatic

-Crezi in telepatie?
-As crede ,dar mi-e prea somn,viata ma oboseste,totul se reduce la limite .
-Adevarat suntem masochisti,limitele largesc multimea pasiunii,o fac sa includa
Orice nevoie bazala,sa inghita si sa scuipe apoi cu patima fiecare mici fragmente pasionale.
-Deci limita e buna?
-Limita e buna,daca-ti place sa te tai cu lama,nu poti sa ajungi pana la os.
-Sunt obosit,asa traiesc,traiesc prin limite,altfel as fii un haos.
-De cand n-ai mai iubit ?
-Am uitat si luna si anul,dar pot sa tin minte anotimpul,era primavara.
-Primavara sunt alergica la polen,ma transform intr-un monstru buhait care trudeste asuns pentru empatie.
-Unde ai vazut tu mostrii simpatici?

Deductie concluzionala

Pot sa fiu:calcat in picioare,sters de bulevardul ud al noptii,umilit,batjocorit,mintit,dezamagit.Sunt!Cand se intampla fenomenul acesta uit ca lumea se mai invarte in jurul meu si ma invart eu,ca o fantoma,prin ea.Ce lipseste?
Pulsul.Fara puls nici cartela de la metrou nu functioneaza cum trebuie.De ce?Pai..fiindca am pierdut-o,aveam prea multe de facut:sa gandesc,meditez,analizez si concluzionez.Lucrurile astea sunt dificil de executat concomintent cu fleacuri:mancat,responsabilizat,tratat.N-am uitat insa sa ma spal pe dinti,desi stau acum in metrou cu o noua cartela in mana si incerc sa nu uit numele statiei la care trebuie sa cobor.Se aude statia ,se aprinde beculetul,omul coboara,usile se inchid.
In spatele lui urla un nebun nevrotic"Ce sunt usile fara noi".Ce suntem noi fara altii?
Nimic.

Incerca sa lege firul cursiv al intrebarilor,greselilor al gesturilor,lacrimilor ,tacerii.De ce dupa atata viata e tacere?
Pare absorbit,aparent nu-i pasa.Pe geanta lui voluminioasa un caine isi gaseste domiciliu provizoriu,apoi altul si iar altul.Nu-i pasa.Se face liniste si se anunta trenul lui,nu-i pasa,dar n-are incotro,trebuie sa ajunga acasa.
Orele trec ca pasarile ,multe rapid,in continuare nu-i pasa.In fata lui o doamna galanta isi deschide o cutie voluminoasa,scoate un sandvis si musca lacom din el.Parca i-ar pasa,dar in final se decide si nu-i pasa.Statia "gara centrala ducatoare spre casa",coboara si asteapta masina rosie sa vina sa-l adune.In masina rosie sta tatal,tatal stie ca nu-i pasa,il vede si il simte.
"Am auzit ca te-ai apucat de fotografie,bravo,maicata asteapta nerabdatoare sa-i faci poze!"
Ceva din el se misca..
"Da,am cateva poze ... ma dezvolt,momentan ma documentez,tu.. ce mai faci?"
"In genere bine,sunt chiar bine,ai pofta de ceva dulce,o prajitura,un tort,inghetata?"
"As avea..".
Ii pasa..

Proba,zece doi zece! Mai exact 01:51.Acum 30 de minute bune am aflat de ce Heath Ledger a ales sa ia un pumn de calmante si somnifere.Motivul? The Imaginarium of Doctor Parnassus.De cand oamenii care-si vand sufletul de dragul vainitatii obsesive au voie sa se joace inutil cu final fara logica?
Retorica ramane prezenta,intre timp eu trantesc usa taxiului si observ pulbere lucitoare in jurul cizmelor mele.Sa fii ajuns in Rai? Nu,aici e Regia,vesnica strada care se infunda cu camera 105 in care zace cuminte ibricul de cafea incins.
Inca odata sunt eu si bucataria intr-un oras imens care nu cere decat un telefon pentru oportunitati diverse.Oameni pleaca,oameni vin,dar nu,nu ne dorim ca avioanele sa se prabuseasca,pentru ca nu am fost instruiti sa dorim raul oamenilor care la randul lor ne fac noua rau.E amuzant totusi cum functioneaza principiul reciprocitatii involuntar.Tu imi faci rau,eu ma apar.Tu imi faci bine,eu iti fac o cafea.Iata vin de la un film fericita pentru ca am inteles in final de ce oamenii iau antidepresive.Eu as baga diazepam si in vena daca as avea parte de inconsistenta venita din partea unor idioti care au atatea cereri de la un om frustrat.Un om frustrat nu are nevoie de indicatii.Eu nu sunt frustrata,dar as putea sa devin tinand cont de indicatiile scenice pe care le am primit in ultimul timp :Zambeste si bucura-te,aa ba nu,ba nu,eu trebuie sa plec,plangi!Plangi?Cum,nu se poate asa ceva,trebuie sa treci peste,suntem prieteni.Nu suntem prieteni?Bine,nu suntem,dar o sa te sun!Poftim? Nu suna telefonul?Nu e problema,se lasa asteptat,perfect,asteapta!Ce faci?Astepti?Cine ti-a zis sa astepti? Acum trebuie sa pleci!Pleaca!Fugi,nu mai gandi.Ce faci nu mai gandesti?Cum sa existi fara sa gandesti?
Mai da-mi o pauza viata,am obosit.

Maslow si Claudia

Draga cititor.In cazul de fata vorbesc pentru mine.Spune-mi tu ce pot sa pun in balanta in viata,incat sa se incline in favoarea mea? De cateva ore bune stau cu 3 kilograme de foi in fata,care sub imperiul dezinteresului meu capata sensul de xeroxuri ieftine.40 de mii tot teancul mai precis.Ce puteam face cu banii astia mai bun pentru viata mea decat sa distrug jumatate de padure,pentru cateva litere care nu au nici un sens.Nimic nu are sens acum,nici chiar faptul ca lampa asta imi incalzaste corpul anapoda.De ce mi-as incalzi corpul cand ar putea sa zaca pur si simplu aici ,fara sa se mai gandeasca la nimic.In cap imi vine piramida lui Maslow.Mare greseala.Cineva m-a intrebat.”Claudia ce se afla in varful piramidei si ce sta la baza ei?”.Se pare ca notiunile mele actuale sunt date peste cap de la orice ordine posibila.Cum sa iti rezolvi nevoie bazale daca nu ai credit? I hate u Maslow!

Sloi

Tic-tac ,tic-tac.In obrajii mei s-au condensat cristale microscopice de gheata.La brat sta cuminte geanta mea voluminoasa cu lucruri care nu-mi trebuie in mod exceptional.Mana mi-a inghetat pe aparatul foto,pe care din reflex nu il bag la caldura.Natura e impreivizibila,trebuie sa prindem tot ce misca!Daca nu las aparatul asta din mana o sa mor in curand.Gheata se cuibareste in degetele mele atenta si inainteaza spre inima.O simt in gat cum incearca sa coboare.Frison,tremuraturi ,ah uite apusul! Stiam eu ca trebuie sa mor cu camera in mana.Asa ceva nu se rateaza nici in cosciug.”CLICK!”,poza.”Apus de Regie”,dulce frig care ti trasforma dorintele in cuburi de gheata.Ce romantic.
Pe muzicuta mea de fundal intervine brusc:
“Claaaaaaaaxon”,si nu orice “Claxoooon” ci claxon urmat de “Hei papusa esti singura?”.
-Da domnule cocalar,sunt singura,vreo problema?

Despre mine

Toata viata am urat fizica.Din momentul in care profesorul meu a intrat in clasa si a inceput sa ne predea cele 3 legi ale termodinamicii,pana cand am ajuns la ciocnirile perfect pastice si elastice.Din pacate,viata este guvernata de fizica,iar noi suntem niste particule mai mari intr-o continua miscare browniana.V-as spune care este numele meu,dar oricum n-ar avea nici o importanta,avand in vedere ca imediat dupa ce dam mana virtual,in secunda doi veti sterge instant numele din memorie.Oamenii nu se descurca cu nume ci mai degraba cu forme si geometrii.Fetele cu umeri inalti si fata puerila,baietii.. cu FSF(sistemul arhicunoscut de fata-sani-fund).Asa ne prezentam fiecare,fie ca ne place sau nu.Ar trebui sa va povestesc ceva despre mine.Eu uit numele oamenilor,pentru ca nu mi se par relevante.Toti ne numim Mihai dar avem caracteristici diferite.Sunt 3 lucruri pe care ador sa le fac atunci cand am in fata o persoana pe care nu am cunoscut-o niciodata.
1.Sa ii critic pantofii ,fie murdari fie grosolani si neadecvati
2.Sa ii spun bancul meu favorit: "Toti oamenii de stiinta jucau pititea in Rai.
Se pune Einstein si incepe sa numere. Toti se ascund pe unde gasesc, numai Newton ia o creta, traseaza un patrat cu latura de 1 m si se aseaza in mijlocul lui. Dupa ce termina de numarat, Eistein se intoarce si, binenteles il vede pe Newton.
Eistein: Te-am vazut! Tu esti Newton!
Newton: Imi pare rau, dar nu sunt eu.
Eistein: Cum adica nu esti tu? Te cunosc foarte bine! Esti Newton!
Newton: Nu,eu sunt Pascal!"
3.Daca persoana trece de socul bancului si activeaza in aceeasi arie biologica de actiune:medicina/stomatologie/are gene bune de transmis descendentilor atunci implementez planul B.Atentie planul B e doar in cazul in care A a esuat."Auzi tu stii de unde pleaca trunchiul pulmonar?"
Poate ca sunt putin prea pretentioasa,dar in zilele astea nu poti supravietui junglei daca imaginea ta nu e intacta.Cum ziceati ca va cheama?