History of knowing nothing

E o dupa amiaza minunata care se zgribuleste ca un arici sa indeparteze toate grijile compromitatoare.Sunt doar eu si scaunul acesta gol, un geam si tot orasul in splendoarea poluarii sale.Suntem noi si restul lumii, iar spatiul mare din jur imi genereaza nesiguranta.Intre mine si tine nu mai exista suficient aer pentru a spune "imi pare rau" ,eu stau pe acest scaun si respir greu.
Timpul iti ofera sansa sa te autoevaluezi iar lucrul acesta ma oboseste.Intre mine si mine zace o eternitate adormita pe care nu o sa o inteleg decat daca deschid ochii.Numai sunt eu cel/cea ce vorbeste ci verdele scaunului din mine.Repecta afacerea asta cunplita pe care o semnam cu viata pentru capricii marunte si egosite care n-aduc nici o santisfactie.Tu,dragul meu scaun stii mai multe decat mine si cei o opt sute la fel.Momentan atitudinea si actiunea sunt singurii mei prieteni,origine,sens. Imi pare rau si as vrea sa intelegi ca nici eu nu ma inteleg,dar te port in gand si suflet pentru fiecare particula de praf care se ridica in vantul autobuzului si autobuzul se grabeste ,nu are timp. Ciudat insa cum un sarut inseamna o eternitate care nu se sterge.
-Trebuie sa plecam!
Am sa tin minte un obiect banal pentru ca el imi aduce in minte culegeri de probleme complicate,pe care nici eu nici tu nu le putem rezolva,poate doar viata...intr-o dupa amiaza la fel de placuta ca asta.

Calatorie in jurul lumii

M-am gandit asa.M-am gandit ca ne nastem in punctul 0,coordonate (x,y,z)=(maternitate, asternut umed, bratul mamei).Unde o sa murim? (x1,y1,z1)=(undeva,pe langa undeva, la un moment dat). Graficul vietii nu depinde de constante din acelasi camp.El subsumeaza o serie de materialitati banale originare pe care le stim cu o parte larga a unei notinui vagi,temporale si mai degraba cognitive. Ce este prioritatea fata de nevoie? Momentan respir,mananc si simt.Cand sunt obosit dorm si cand am timp visez.Ce ar fii lumea fara vise,daca nu simple drepte fara directie?

Insomnie si energizant

Capacitatea taurinei sta in talentul ei chimic inascut de a genera anxietate si stare de alerta sentimentala tradusa in ochi larg deschisi in noapte.Peretele meu palpaie ca un greiere silentios in lumina intrerupta a felinarului.Insomnia iti da palpitatii?
Nu, asta face Hell-ul!
Insomnia? Se ocupa cu aria biliara a gandurilor:verzi,amare,trecatoare,fortate dupa care nu poti sa respiri la fel decat dupa ce te odihnesti....Astfel de supozitii in combinatie cu energizante si aditivi completeaza calendarul acesta de sfarsit de primavara.A trecut deja un an, am trecut si peste primavara asta....Eu, oamenii la fel de norocosi ca mine si tantarul care imi bazaie infundat in conductul auditiv.Ii soptesc:
-Te rog spatiul 5 intercostal pe linia medioclaviculara,cat poti tu sau macar toarna acid clorhidric peste!

Campanie de voie buna

Conform zicalei "All we need is love" vin si eu cu o completare a unui tip,Mr Big,care din punctul meu de vedere a reusit sa schimbe lumea:"Love can begin here",un sticker a carei aparenta insemnatate trece neobservata.La o a doua vedere,daca esti plouat si obosit si trezesti cu un sticker de genul asta sub fundul tau mare,la metrou,parca parca piticii zilei tale nergre se mai insenineaza.Cati n-au zambit atunci cand au vazut stickerul asta pe strada? Sub nasul meu zace unul chiar acum,afara ploua si in cadrul Bibliotecii de Medicina Generala cineva s-a gandit sa mai scoata din priza neuronii printr-o fapta buna.
Asadar, "All we need is love".One sticker a day keeps the sorrow away.

Everlasting people

I am lonely.Not lonely of people,but lonely of people to talk to.Sometimes I talk to the walls,they seem so deep and understanding.They are yellow,that's why watching them makes me chill.I remember about the sunny days of my childhood.
Back then there were two kinds of children:The ones that picked up rocks and kept them as a vivid memory of nothing at all,just a task to be fulfilled with grace so that the time passes more abruptly AND those that used to pick up rocks and throw them at other people.So far,I've grown up rapidly,so does my body, on the contrary to my strongest fear of never getting away from the humble disproportions.Nevertheless the children back then grew concurrent to me.I among them am the future adult of tomorrow.So here it goes,not fascinating or breathtaking.I am standing before you,not wise,but at least tall,saying that though body changes occur,malignant features remain dormant like a sedated lava under the skin of the most of us.
There are no wise,no stupid,no imperious,no charming people.However the vast spread of humankind,from my point of view is quite plain and redundant.No complex Fibonacci matter,just childhood habits developing further.I have no idea what to do about it,no idea except the fact that it should be of great comfort that instead of spending a lot of effort to avoid the rocks thrown at us,we avoid primarily the people not afraid of using them.(the rocks)

To be or not to be ..reality?

Noi,oamenii ne-am nascut din doua motive:
1:Ca sa ne complicam viata inutil
2:Ca sa nu avem ce complica si sa intram in panica
Evident,asta e o teorie pe care eu,tradator de partie am trantit-o vulnerabil pe un servet de hartie patat de uleiul de pizza pe care l-am devorat fara regrete.
Sunt un mic iscoditor infantil care crede ca tara mea draga are nevoie de un comunism bine pus la punct ca sa scoata dupa piata toate laturile care se ivesc in cale si imi complica existenta.Si eu, la randul meu sunt o teorie si ma bucur ca doar un act de identitate poate sa demonstreze existenta mea intr-un loc.In rest, adulmec cu sarcasm egoist privilegiul de a fii unde vreau fara ca soarta sa stie cand am aruncat guma de mestecat pe jos si cand nu.Paradoxal, cand cupa paharului meu egocentric se umple, actul meu de identitate sare din buzunar si scade nivelul de sarcasm spre zero.Atunci imi dau seama ca sunt nimic, dar un nimic cu doua maini, doua picioare si o constiinta iar cele doua picioare ale mele functioneaza perfect pe pista de alergat.Apuc paharul de cafea, o dau pe gat cu pofta malefica, imi numar banii din buzunar si indes profund servetul in geanta .
Nota de plata va rog!
Vedeti voi, daca as sta cu mine la infinit mi-as invata atat de bine pasii incat as innebuni.Nu sunt o persoana fascinanta, desi asta cred, dar adevarul e ca pana si increderea e o minciuna.
Tot ceea ce e valid la un om e ceea ce face gresit si cum ne-am nascut de mai bine de cateva milioane de ani, am avut sansa toata viata noastra terestra sa fim adevarati.Asa s-au inventat multe, asa am progresat, asa am divortat sau am intemeiat o familie, asa fug eu de la masa asta plina de nemultumiri nerelatate vis-a-vis de bucatarul care m-a facut sa mi cheltui ultimii mei bani pe o bucata plina de grasimi care nu-mi trebuiesc,pentru ca sunt grasa.
Va multumesc,pastrati restul,o zii buna!
Ospatarul pleaca multumit,el habar nu are ca nevasta lui il inseala cu cel mai bun prieten.Nici nu trebuie sa stie.Am ajuns la concluzia simbolica ca "da" si "nu" sunt mult mai curpizatoare decat orice melodrama telenovelistica imbibata cu lacrimi care in nici un caz, nu poate reflecta mai mult decat pertinenta faptelor:<>Chit ca gresim, orice explicitare a actiunii nostre in fata celor care chiar nu vor sa o auda ,este zero.Altfel de ce am muri singuri?
Azi un idiot mi-a inchis usa in nas pentru ca am intarziat 45 de secunde.Destept idiot.Nevasta lui m-a luat de mana pe hol si mi-a spus"Nu te supara,are o zi mai proasta".M-am uitat lung la ea si n-am inteles ce vrea de la mine.Dupa care m-am indreptat vertiginos spre casa impacata cu gandul ca timpul n-are limite ci doar secunde.Si am decis sa nu ma supar, pentru ca si asta, la randul ei este o simpla teorie.Daca toata existenta noastra se bazeaza pe sentimente, atunci ce rost are ca te enervezi cautand firul logic? Norocul meu e ca tipul care mi-a servit pizza "nu avea o zi proasta" desi puteam sa-l nimeresc intr-una din zilele cand, fericit fiind,a ajuns mai devreme acasa si a prins-o pe nevastasa in pat cu altul.Atunci as fii suferit,si eu si uleiul si pizza.
Cateva blocuri portocalii scrijelite de puterea penetranta a ploii stau in stanga mea indiferente.Merg pe jos kilometrii intregi, pentru ca azi a vineri si nu mai am nimic de pierdut.Azi este o zi banala, din multele zile calendaristice asemanatoare.M-am obisnuit cu monotonia pe fundal, desi alerg pe toate strazile necunoscute, m-am apucat de fotografie, spaniola, scriitori rusi, scriitori contemporani si geografie.Pe toate le fac prost, dar ma bucur ca nu ajung sa fiu profesionista in a freca menta.Si aia e un sport.Imi suna telefonul si nu am nici un drag sa vad cine e.Mi-as dori sa iubesc ca sa anticipez si sa ma bucur sau sa urasc ca persoana iubita ma suna.Mai intai de toate o sa vina bucuria, apoi plictisul, iritatul si apoi indiferenta.Asa am sa ajung si eu ca mon ami pizza guy, sa aflu ca iubitul meu ma inseala, dar n-am sa ma razbun, pentru ca si eu o fac.
Alo?
-In final ! Greu mai da omul de tine, pleci acasa?
-Hmm da.
-Hai cu mine, am nevoie de un sfat.
Cele mai frumoase momente din viata mea sunt momentele in care cineva are nevoie de mine.La polul celalalt se afla momentele in care eu am nevoie de cineva si niciodata nu gasesc pe nimeni.Dar sunt inca in viata, nu? Imi dau seama dupa faptul ca pizza aia e la fel de buna ca si cand as fii fost vie si asta mi-e suficient.Cateva ore mai tarziu afara e cald si am uitat tot ceea am gandit inainte.Noroc ca am servetul cu mine.
Prietenul meu ma ajuta sa urc cele 40 de kilograme inutile de haine in portbagaj.Nu inteleg de ce am atatea kilograme de haine.Cred ca cea mai mare greutate cu hainele nu e sa le cari ci sa le speli, probabil de aceea imi cumpar mereu altceva si probabil d-aia mai uit din ele pe la prieteni care nu mi le returneaza in veci.
-Draga mea,m-am indragostit!
-Stiam asta si fara sa-mi spui,mi-a soptit Michael Bolton.
Oamenii indragotiti sunt cei mai tampiti oameni de pe Planeta asta.Nu stiu ce virus le infecteaza creierul, dar cert este ca am invatat ca nu e bine sa stai prea mult de vorba cu ei-te molipsesc si asta doare, pentru ca tu tocmai ai incheiat o relatie si te-ai obisnuit sa nu-ti mai pese.Il ascult atenta pe dragul meu prieten cu imi deplange problematic firul conjuncturii lui armoroase.Cea mai rea parte e ca tipa de care-i place nu-i da atentia cuvenita.Atunci se nasc cele mai primejdioase intrebari,care nu au sfarsit si nu-ti dau nici tie liniste, pana ce respectivii nu fac sex.Cum nici macar nu au apucat sa se sarute, preconizez o suprarepetare a piticului isterizat al creierului tovarasului meu , ca un disc stricat, pana cand piticul meu o va lua razna si va comite crima.De ce sa omori pe cineva? Pentru ca nu te lasa sa traiesti!
Povestea lui?

-Am cunoscut-o,am iesit,chiar m-a invitat sa mergem cu bicileta impreuna si apoi am ajuns la ea acasa sa bem un pahar de wisky desi eu vroiam apa.De ce mi-a oferit de baut, daca eu vroiam apa?Evident am acceptat si a inceput sa mi povesteasca despre viata ei.Am adormit la ea,dar mi-am dat seama ca ii invadez spatiul si am plecat.A insistat sa raman, dar m-am gandit ca va crede ca sunt ca toti ceilalti nemernici care se gandesc la cai putere si la futut.
Atunci m-a izbit amintirea mea de servet,l-am scos rapid din geanta si i l-am insinuat in ochi sub ochi si inapoia ochiilor.A citit atent si m-a intrebat.
-Asa si?
M-am enervat i l-am smuls din fata si i l-am citit cu voce tare,raspicat si apasat:
"
Noi,oamenii ne-am nascut din doua motive:
1:Ca sa ne complicam viata inutil
2:Ca sa nu avem ce complica si sa intram in panica "
Treizeci de semne de exclamare si a trebuit sa ii explic ce am vrut sa zic.
-Asa si?
Mi-a luat o zi sa-l fac sa intelaga si tot cred,la ora asta tarzie ca ziua asta a fost pierduta.Ce poti sa ii arati unui orb in definitiv? Rabdare prietene,rabdare,are sa vina iubirea peste tine si are sa te faca sa iti pierzi mintile,sufletul si viata.Ai sa alergi de fericire pana la capatul Pamantului si ai sa te intorci in prostia ta cu crezul ca esti glorios.Dragostea si implinirea si viata apoi moarte si ce e mai rau dezamagirea.Eu,probabil am sa fiu acolo sa-ti mai explic odata ce am incercat si azi sa fac si nu mi-a iesit si tot n-ai sa intelegi.Poate o sa treci prin viata asta si o sa fii un om de succes cu familie si afaceri si amante uluitor de senzuale ,ai sa crezi ca le ai pe toate si ai sa mori realizand ca defapt n-ai avut nimic,pentru ca atunci cand ai avut pe bune totul n-ai stiut sa primesti.Dar nu-i nimic,ai doua maini,doua picioare .. si o constiinta.

Azi e Valentine?

Fiecare zi incepe responsabil,eficient si ergonomic.Nu aud ceasul,dar spre succesul meu il aude colega mea,care se ridica,il inchide si se culca la loc.Eu ma trezesc cu 2 ore mai tarziu arunc o privire intrebatoare ecranului.Care e intrebarea privirii mele,numai eu stiu,in acea transa spiritualo-religioasa de somn.Tot ceea ce stiu,este ceea ce mi se povesteste.Se povesteste:
Te trezesti posedata din somn si te uiti la mine lung,te intreb ce faci?Nu mi raspunzi.Stai 10 minute in fund si deja imi vine sa ti dau una,dar te las.Bajbai haotic prin pat,naiba stie dupa ce.Cateva minute mai tarziu iesi de sub plapuma tu cu telefonul tau ala mirific care mi-a spart timpanele la 6 dimineata.Cand ai de gand sa-ti schimbi soneria?L-ai butonat vreo 10 minute dupa care te-am strigat.
Claudia ce faci? Te-ai intors la mine si am zambit si ai spus"Buna dimineata Cristina" dupa care te-ai trantit la loc in pat cu tot cu perna si patura.Mi-am zis ,aceasta fata nu e intreaga la minte.M-auzi fetita tampita?Mergem la psiholog daca vrei,schimba soneria te rog!!! "
Aceasta operatiune se numeste "Lucrul la patru maini si o ureche blegita".Niciodata n-a fost altfel si asta pentru ca nu s-a putut.Au curs de-a lungul istoriei cani cu apa rece peste perna mea cufundata docil de caldura si somn,au curs si tipete,si muzica si geamuri deschise la maxim in toiul bobotezei de afara.Astfel s-a ajuns la renuntare si toata lumea a fost fericita,mai putin colega mea,care inca se trezeste inuman de dimineata sa opreasca "Cocosul urlator".
Nu m-am lasat doborata,am incercat sa ma apropii de natura si de gradina buncii mele,am incercat sirene,ambulanta,politie.Am ajuns la cocos polifonic dat la maxim.
Azi este o dimineata absolut normala de 14:00."lucrul la patru maini" functioneaza de minune,urechea blegita sta protejata in caldura paturii mele cu patratele din tercot.Creierul lucreaza,omul viseaza.Intr-un final omul viseaza ca se lumineaza de zi,se scoala si constata ca visul lui trebuia sa se intample cateva ore bune mai devreme.E duminica,toti mai avem lag din cand in cand.
Omul se trezeste pe picioarele din spate ,deschide calculatorul si este invadat de splandoarea tehnologica a mailurilor.In toate scrie acelasi lucru parafrazat si dat cu parfumuri diferite de exprimare.Azi este Valentine's day.
Omul se culca la loc!

Program de sesiune

Ziua dinaintea inceperii programului,ora 4:00 dimineata

Maine ,m-am decis,ma trezesc la 10:00,imi fac o cafea si pun cartile pe birou,le deschid.E suficient daca citesc o treime din materie,mai am timp,acum sa dorm sa fiu odihnita.
Inchid ochii,ii deschid,ce mama naibii? Am zis somn! Ma trezesc si ma plimb prin camera haotic,lovind intamplator carnetul cu post-it-uri.Cateva minute mai tarziu scriu pe 40 de foi portocalii “invata!” le disociez in bucatarie,pe usa de la baie,in baie,pe rama patului,pe ceasul desteptator.Am obosit.Maine am sa invat.

Ora 12:40 dupa amiaza
Ceasul n-a sunat,dar nu ma panichez,inca mai am timp.Colega mea ma vede zombiind prin camera haotic.Nimeresc dusul il deschid,pe apa rece.Pun rapid cele 3 prosoape pe mine si caut in dulap cafeaua.Cine a furat cafeaua? Din camera se aude”cine mai bea cafea in casa asta in afara de tine Claudia?”.Retoric ,conchid ca spiritele au furat-o.Cum nu exista spirite ,o gasesc indospita adanc in spate.Unde e bircheta? A,gata,astept 5 minute,arunc o privire pe carti.Azi am sa invat,da,clar!
Asez cafeaua pe birou,o potrivesc,imi aduc aminte ca avem lapte,vine colega mea si strica toate planurile Universului:
“Auzi,eu as manca ceva,tie nu ti-e foame?”
Evident frigiderul e gol si in minatele urmatoare ne trezim in Carefour dupa paine,blat de tiramisù si mascarpone.

Ora 15:00

N-am luat nimic de mancare,evident nu am gasit ceva sa ne placa,in afara de shaorma si ingrediente de tiramisù.Am auzit ca nu dureaza mai mult de 20 de minute si e gata.

Ora 19 :00
Am zis 20 de minute ? Cafeaua sta in continuare pe masa si n-a baut-o nimeni,s-a stricat,clar,doar i-am pus lapte,laptele are bacterii,in bucatarie a fost cald,fac alta si ma apuc serios de invatat.

Ora 20:23
A sunat mama,evident trebuia sa ma intrebe de tot ce am facut in ultimale 48 de ore.A trebuit sa ii povestesc detaliat,altfel as fi fost dezmostenita pe motiv de incongruenta sentimentala,sindrom de copil rau si meschin .Numai sunt copil,dar rea si insensibila ar fi ramas sigur valabile.Eficient e sa o scurtezi dar scurtatul se dovedea a fi in final o lungire de 40 de minute de”reconciliere si tratative”.

Ora 21:00
Nu stiu exact ce am facut pana la ora asta,beau cafeaua si ma apuc sa invat .Vreau sa imi fac o schema si constat ca nu am foi…
Ora 22:00
Am sunat peste tot dupa foi,am gasit in sfarsit pe cineva care e apt sa faca o donatie consistenta.Am foi,am pix,in sfarsit!

Ora 22:01
Vine cealalta colega acasa,n-am mai vazut-o de o saptamana.”Auzi Claudia,sa-ti arat un site foarte tare de fotografie…”

Ora 00:00
Ma inteapa inima,probabil de la cafea,nu pot sa imi sacrific noaptea la varsta asta.Trebuie sa fiu sanatoasa ca sa duc in piept stresurile cotidiene,asa spune si mama si doctorul si preotul.Mai bine dorm.Imi adun corpul istovit spre pat unde zace simaptic post-itul meu portocaliu."Ho ca invat,dar mai intai sa dorm"

Poveste despre oameni si caini

Cine a spus ca povestile cu oameni trebuie sa fie romantice ca sa pice bine stomacului popular?
Da? Tu ? Esti sigur? Eu zic sa scoti un pistol si sa ti-l pui la tampla.
Imi spuneti si mie ce se intampla zilele astea de nimeni decent nu castiga pe bune Nobelul,cei mai cinstiti oameni la examene sunt aceia cu casca iar Mcdonald’s ul nu mai are acelasi gust ca pe vremuri? Ori a ajuns si asteptarea noastra sa se asemene cu meniuri de baza pe care le reducem treptat la valoarea lor adevarata,zero,ori adoram sa luam viata noastra ca pe o comparatie ieftina.Comparatie cu ce?
Cum domnule cu ce? Avem o viata,viata noastra,de care de batem joc pe care o asemanam cu o punga ieftina de cartofi congelati,pe care preferam s-o luam de-a gata.Ce sunt alea :munca,dedicatia,ambitia?

Intr-o alta ordine de idei,incep sa cred ca si logica se implementeaza ca absenta in societatea noastra.
Am vazut zilele astea un titlu care m-a amuzat“He’s just no into you”,traducerea mea “El nu e chiar asa in tine”.Din cateva zeci de minute de hormoni feminini,ciclu si crize de isterie si depresie exagerate,am ajuns sa inteleg situatia femeie-barbat.Ia o bucata de om nebun si un barbat.Pai cine ar mai vrea sa fie atat de tare in tine,in afara,bineinteles,de morala superficiala a filmului,excesul de popcorn si ciocolata?
Nu stiu de ce oamenii traiesc in haosul asta cum nici nu pot sa inteleg de ce ne bucura atat de tare lucrurile evidente si vulgar prezentate pe tava.Poate ca majoritatea oamenilor prefera punga cu cartofi congelata:e ieftina,e buna si e rapid de facut,de ce am dori calitate cand asta ne mananca timpul?Cu atata incongruenta in jur,superficialitate si lipsa de raspunsuri la anumite intrebari,nu pot decat sa ma intorc seara sa pun capul pe masa si sa desenez toate contururile neclare ale mediului defectos de afara.Din pacate sunt eu si masa,cu rare perdele de speranta.Tot ce ne leaga sunt doriintele noastre diametral opuse care ma fac sa ajung din ce in ce mai tare la convingerea ca ai sanse sa iesi mai putin sifonat sau dezamagit dintr-o prietenie cu un animal,decat cu un om.

Colega mea

Colega mea imi sopteste apasat”esti comunista!”.Zambesc confuza ,astfel uit sa mai trag prosopul peste pielea mea uda.Constat ca a picat si raman in continuare fixata cu privirea aspra pupilelor ei docile.A trecut o frunza si jumatate de bulevard de pomi che liti de frig de cand n-am mai vazut-o.
“Unde ai vazut tu comunisti in curul gol?”

Daca as fi o comunista in fundul gol ,unde m-as ascunde?

Cluj-Interopinion

2 noiembrie 2009,imi suna telefonul.Ana,prietena mea imi spune:
"Trebuie sa mergem la schimb de experienta!"
Eu:"AH??"
Ana:"Da,da,da,aplica acum ca locurile sunt limitate!"
Eu: "Unde?? Ce locuri? In ce orase?"
Ana:"Timisoara,Arad,Cluj.."
Eu: "CLUJ???,Da clar,spune-mi unde trebuie sa completez!"

Cateva zile mai tarziu ne aflam in tren cu inca o colega din an mai mare vorbind despre OTR(ODONTOTERAPIE),materia pentru care o sa abandonez o perioada blogul.Am ales Clujul pentru Padurea Bacilui(link pentru cine e mai interesat de fenomene paranormale).Nu am vazut padurea,dar uitati ce am invatat:

Atentie,frana,taxi si lumini colorate.Toate se rotesc in jurul meu si al unui
bagaj umplut la intamplare cu haine pe teritoriu nou,fara amintiri.
Avem in fata noastra un nou exemplar de oras unde puntem sa fim cine ne dorim sa fim,sa alergam,sa stranutam,sa tipam si nu in ultimul rand sa degustam specialitatile regionale.(si ce specialitati..)
De la gara imi arunc o privire molateca asupra faldurilor molipsitoare si lascive ale Somesului.Pare-mi-se,aici lumea a uitat de agitatia cotidiana indusa de stresul sefului nesatisfacut de nevasta/amanta care da cu cana de cafea in cap angajatilor si taie nume peste nume dupa listele .Aici nu exista taxiuri PIRAT si nici nu iti ia 400 de mii pentru 2 km parcursi.Am ratat concertul Pendulum pentru 9 ore de dealuri si istorie eviscerata furios de un oarecare tataita Copil nu mai manca acadele,spune o baba!Stiti cati ani are bunica mea? Nu,spune baba.Saizecisisapte,spune pustiul.Aa..si ea iti spune sa nu mai mananci acadele?Nu,ea isi vede de treaba ei. Asa si mosul nostru,ne trancane verzi si uscate despre Mihai viteazul si rolul lui in istorie,dupa care conchide moralizator cu Basescu(nu stiu de ce nu ia bancul meu cu baba in serios!!).Asadar Basescu+ Mihai Viteazul=Love in analele istoriei.Am trait sa o aud si p-asta...
Intr-o alta ordine de idei excursia a inceput,sa curga cu experienta!
Ce am inteles eu din aceasta mica expeditie,as putea scrie in 100 de pagini marunte,dar proaspata gripa porcina ma trage spre pat.Am sa enumar fiecare dintre locusoarele acestea marunt asezate dar cu gust si am sa va doresc si voua sa ajungeti acolo,pentru ca fiecare cladire emana o aura aparte pe care nimeni nu ar putea sa o inteleaga mai bine,decat prin exemplu propriu:
Biserica greco-catolica,statuia lui Avram Iancu,Statuia lui Matei Corvin,Casa memoriala Matei Corvin,str. memorandumului,Facultatea de Psihiatrie,Caminul Hasdeu nr 10,18,parcul x,parcul y,parcul z si casele w,e,r,t,q,s,t plus Curtea de apel.
Despre ele gasiti mai multe informatii pe www.google.com.Cuvantul meu de onoare!
Locurile sunt fleacuri.Iar din fleacuri toata lumea are aceeasi amintire,faptul ca sunt acolo si peste 10 ani si ca vor impresiona si pe ceilalti.Dar aici trebuie adulmecat substratul cautarii si anume nu linistea.Paradoxal cautarea mai intensa aduce mai mult confuzie si eroare,stari ciudate inainte de culcare,inimi care invadeaza intr-un junghi intercostal tot pieptul,plecari si despartiri,decat prealabila liniste pentru care ne-am gandit ca plecam in cautare.Nu exista ordine in haos,asta e clar.Totul evoleaza la fel in orice mediu am exista,la inceput deschisi cu totii,apoi numai cu unii .Vreau sa cred ca oamenii sunt la fel peste tot:nesimtiti sau fascinanti.Sunt la fel,credeti-ma.
Parerea mea despre Cluj este ca pentru oricare oras:trebuie zdruncinat din radacini pentru ca putinii oameni de care avem nevoie in viata noastra pentru amintiri frumoase,sa iasa la suprafata.Si pentru asta ce-ti trebuie?
Respiratie profunda,o noapte si o alta o dimineata si inca una,o ploaie,un subiect si cateva priviri patrunzatoare.Ce conteaza ce am mancat dimineata asta cand tot ce caut intr-o seara anume se ridica si pleaca iar eu ma indrept prea tarziu sa zic ceva,cer o tigara,ma rotesc 180 de grade.Nu,nu pot sa opresc timpul si sa vad ce-mi rezerva,atunci cand contextul ma tine legata de cele mai mici gesturi efervescente.Nu,nu ma atinge si nu cauta sa iesi in fata mea de prea multe ori,pentru ca iti jur,o ma sa te ocolesc de fiecare data.Asadar cu prietenii la brat infruntam ce ni se arata si cautam din masa aceea mare de oameni sa extragem cativa care ne plac.Cine poate sa ne placa intr-un interval de 7 zile?

Sunt multi oameni care sunt ca ploaia,te avertizeaza,vin peste tine,te atentioneaza si apoi dispar in abis ca si cum n-ar fi existat niciodata.Daca i-ai mai vazut,ai sa stii sa cauti printre urmele ude ale asfaltului.
Mai sunt oamenii care te plac dar nu ti-o spun niciodata si oamenii care nu te suporta ca ai gura prea mare dar te invita la o tigara amicala
dupa toata debandada de circumstante in care niciunul n-a suflat nici o vorba cu relevanta din lipsa de timp.
Mai avem in lista si oameni care nu se pot margini la iubirea mono si se deghizeaza in prosti pentru a fi in final mai destepti.
Avem si oameni care nu-si tin gura sau care si-o tin si dau pe afara cand au alcolemia maximizata.Avem de toate si de toti ,dar ce conteaza?
In definitiv,dupa 11 ore de febra si frisoane,aproape ca am ajuns la destinatia noastra de dor.Mancarea este asezata pe masa,prietenii acolo langa si tot ce am trait o saptamana pare a fi un imens vis care acum se tulbura printre calatorii agitati ai Garii de Nord.Iata ca s-au consumat cele 7 zile si motivul pentru care am plecat nu a fost nici pe deplin satisfacut.Dar scopul scuza mijloacele.
Sa fi visat? Si daca n-a fost un vis,atunci per ansamblu a fost o parere extrem de buna fara continuare foarte riscanta,dar cu panta foarte alunecoasa din care am cules o gramada de senzatii pe care nici un oras,oricat ar fi el de mare nu poate sa ti le dea.Aici e vorba de oameni,nu de orase...