Amintire de iarna

Prin luminile pierdute ale orasului inghetat, strabat pentru ultima oara pe anul acesta strada ingusta spre apus. Ultimul apus al unei ere incheiate. Simt picaturile gerului izbind puternic in obraji si ma intorc pentru utima oara cu fata la partea strazi cufundata in liniste si trecut. Nu am nevoie de asprina pentru trombii emotiilor de altadata, acestia s-au topit demult sub Soarele dogoritor al verii, pe drumuri zglobii. Brusc nu mai am nimic in fata ochilor, toate poftele au coborat in suflet sa se adape spre mirarea constiintei mele din ghoceii inclusi de dupa atatea ierni grele. Atata efort sa prind o utima farama de viata, atata viata nu se prinde ,intradevar fara efort iar eu nu am altceva decat sa plutesc, pana cand tu ma vei prinde de mana si ma vei lasa sa stau in bratele tale, sa ma odihnesc.