Oameni misto

"Nam sine doctrina,vita est quast mortis imago "

vineri, 15 iulie 2011

feel

Intalnire secreta la parterul mizer al blocului meu natal din orasul gri. Ma imbrac cu o fusta lunga ce ascunde usor, bucuria sturlubatica a tineretii. Asta conteaza mai putin, bumbacul se pierde atunci cand ma atingi . Cu fesul tras pe figura ingani cateva vorbe nedezlegate. N-are importanta, buzele noastre poarta discutii mai importante cand sunt apropiate.Din ele zburda spiritul adolescentin al fiecaruia dintre noi si nisa in care stam lipiti unul de altul e cel mai mare Univers pe care mi l-am imaginat de-a lungul feeriei mele incomensurabile asupra lumii. Grasul de la coltul magazinului de biciclete plus multi ca el , infinit de grasi n-au sa ocupe niciodata vidul ce se instaleaza imprejur, cand sunt cu tine. Palma ta dupa urechea mea apasa, alunga toate gandurile inguste ce mi-au sfredelit timpul dinaintea ta, iar tot ce trece dincolo de limba pendulei de dupa ora fixata cu precizie, planificare si atentie sporita trece in abis. Acolo , in cea mai tacuta liniste , corpurile noastre se intalnesc si se alina sub perdeaua indiferenta a realitatii cotidiene.
Parasesc zbuciumata acea himera si ma afund ocupata in multimea vida. De aici incepe chinul acesta penetrant. Il respir pe strada, la munca, in parc, la o discutie aleatorie despre noile tehnici moderne si despre politicieni ratati. Uneori mai umplu singuratatea cu vin, rosu, demisec. Atunci ideile se mai domolesc, lumea se inblanzeste si eu in continuare caut o formula de amputat distante. O franghie care agata la un capat patul tau si la celalalt sticla mea pe jumatate plina ar fi o solutie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu