Cred ca exista o mare asemanare intre oameni si frunze.De asemenea mai cred ca orice frunza infloreste in pomul ei , doar daca acesta exista. S-atunci ce tragedie ciudata sa prinzi radacini in sufletul cuiva si vice-versa. S-apoi cine controleaza semintele si le uda sa creasca acolo unde nu trebuie? Daca as putea planta semintele potrivite in pamantul asta fad dinauntru poate as putea sa simt in sfarsit parfumul florilor de apoi.Anotimp dupa anotimp, se schimba pardesiele, Sarbatorile, gandurile, persoanele dar nu exista nici o iarna destul de puternica sa distruga vlastarul ascuns al oamenilor care se culcusesc aici, dupa piele si coaste si a caror incapatanare de a ramane aduce ploaia.
A opta întâlnire din seria LA LIBER – discuții despre chestii despre care
nu discutăm, cu Alex Tocilescu la Teatrul Masca: „Critică și autocritică:
nimeni nu-i bun la ceea ce face”
-
Joi, 23 mai, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd.
Uverturii, nr. 14) cea de-a opta întâlnire din seria dezbaterilor
performative mod...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu