tag:blogger.com,1999:blog-2657062694834519062024-03-13T13:01:43.288-07:00Si uite asa viata a dat PLAYAm venit in Bucuresti cu un scop,scopul s-a pierdut intre capetele numeroase de calatori,undeva pe-o banca in tramvai.Incerc sa aflu de ce inca ma mai aflu aici?greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.comBlogger140125tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-57153889196293455902013-01-09T14:15:00.000-08:002013-01-09T14:15:20.698-08:00Amintire de iarna
Prin luminile pierdute ale orasului inghetat, strabat pentru ultima oara pe anul acesta strada ingusta spre apus. Ultimul apus al unei ere incheiate. Simt picaturile gerului izbind puternic in obraji si ma intorc pentru utima oara cu fata la partea strazi cufundata in liniste si trecut. Nu am nevoie de asprina pentru trombii emotiilor de altadata, acestia s-au topit demult sub Soarele dogoritor al verii, pe drumuri zglobii. Brusc nu mai am nimic in fata ochilor, toate poftele au coborat in suflet sa se adape spre mirarea constiintei mele din ghoceii inclusi de dupa atatea ierni grele. Atata efort sa prind o utima farama de viata, atata viata nu se prinde ,intradevar fara efort iar eu nu am altceva decat sa plutesc, pana cand tu ma vei prinde de mana si ma vei lasa sa stau in bratele tale, sa ma odihnesc. <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-tQZpqqBCKGY/UO3r7gxnPaI/AAAAAAAAAcY/zqbC4BiiDAU/s1600/snowflake-wallpaper-1400x1050.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="300" width="400" src="http://1.bp.blogspot.com/-tQZpqqBCKGY/UO3r7gxnPaI/AAAAAAAAAcY/zqbC4BiiDAU/s400/snowflake-wallpaper-1400x1050.jpg" /></a></div>
greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-52291295097341107632012-05-05T08:13:00.001-07:002012-05-05T08:13:50.182-07:00greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-36866252374932586662012-05-05T08:05:00.000-07:002012-05-05T08:22:43.827-07:00Despartire<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-NICx9caC4Hs/T6VBsvOdTaI/AAAAAAAAAcE/y7CWdrvqSzo/s1600/DSC07560.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="400" width="268" src="http://3.bp.blogspot.com/-NICx9caC4Hs/T6VBsvOdTaI/AAAAAAAAAcE/y7CWdrvqSzo/s400/DSC07560.jpg" /></a></div>
La douazeci si trei de ani am memoria unui burete de bucatarie care se autostoarce periodic pentru alte spalari. Nu ma supar, as spala si garduri daca as stii ca si din asta invat sa respect igiena si normele ei, dar am muncit 23 de ani sa imi spal doar vasele si rufele, iar gardurile, sa ma ierte Dumnezeu, dar pot sa invat sa le respect si altfel. Cred ca e o chestiune de timp , pentru ca mi-e teama ca daca as numi-o inactiune m-as speria si as inceta sa mai scriu despre .. nimic. Azi sunt doar furioasa, moale, confuza si cu pofta nebuna de limonada. Am crezut ca despartirile cordiale sunt protejate de furtuna abrupta a suferintei, dar cutitul se infige la fel si intr-o discutie in care vorbesti mai putin despre sentimentele tale . Cat despre sentimente, atata timp cat sunt expuse , pot fi ranite. Uneori regret ca le expun in fata unor oameni care nu sunt capabili sa le inteleaga. In scara eficientei, astfel de discutii se termina fie prin sex fie prin cearta, fie prin amandoua. S-au peridat multe epoci, multe dintre ele contiunua sa existe in interiorul meu si la unele mi-e sila efectiv sa ma gandesc. Concluzia mea in situatia actuala este ca daca cauti gasesti, daca gasesti sa nu dai drumul, daca dai drumul ai grija sa nu te mai intorci si daca te intorci fa-o pentru ca simti, nu pentru ca asa iese bine pe film. Dincolo de asta, se intampla coincidente stranii care pot fi rapid interpretate, categorizate si ordonate, dar adevarul este ca atunci cand pui suflet stii ca n-ai alt motiv pentru care o faci, in afara de faptul ca te face fericit si de neinvins. Asta este cu totul, o alta idee, dintr-o alta epoca.greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-5895914525911430132012-03-17T06:25:00.002-07:002012-03-17T06:49:04.940-07:00Un picior de timp<a href="http://2.bp.blogspot.com/-v6iNIo1rYlE/T2SWN1hgteI/AAAAAAAAAb4/t3HPIFtvKII/s1600/399050_306193359420461_50647263_n.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 199px;" src="http://2.bp.blogspot.com/-v6iNIo1rYlE/T2SWN1hgteI/AAAAAAAAAb4/t3HPIFtvKII/s400/399050_306193359420461_50647263_n.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5720862591117473250" /></a><br /> <br /> Este o dupaamiaza linistita de sambata, orasul se zbate intre atonia iernatica si o noua incercare spre viata. A venit primavara, intre atatea bucati de gheata si paturi groase pe care le-am incolacit rand pe rand, iarna dupa iarna in jurul nostru. Ma simt ca o molie care nu mai are ce roade, pe care viata o sperie si ale carei aripi sunt distruse de lumina puternica a soarelui. Astfel de slabiciune ma izoleaza in casa, sub muntii inalti de vase, care ma privesc tacut si inteleg, ca e atat de greu sa schimbi detergentul, manusile si stilul de spalat.Am ramas singura incercand sa promovez schimbarea si sa o accept, am ramas singura...De la atatea asteptari care se indreapta spre mine ca niste sageti pline cu cloroform am obosit,sunt usor somnoroasa si confuza.Cum poti sa sper sa devin fluture, cand ..sunt alergica la flori? Doar vasele mai inteleg. Dar ,hei, viata continua si o face al naibii de perfid. Pana sa te prinzi despre ce este vorba, deja stai in vagon cu altcineva si incerci sa intelegi cum ai ajuns acolo, cum te-au dezbracat de sentimente si te-au aruncat in valul acela puternic de straini. Nu. nu voi plange. Sau poate voi plange putin, dupa draperii ,acolo la geam incercand sa fixez gratiile camerei mele si sa ies din inchisoarea asta meschina a monotoniei. Mi-e dor de ... si imi dau seama ca incercand curentul timpului cu degetul, am fost smulsa si purtata de o tornada in prezent, doar pentru ca am incetat sa cred pentru o clipa.Sunt 100% vinovata pentru ceea ce nu fac si pentru ceea ce nu spun si nu voi infatisa scuze, vesnica lista futila de scuze...greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-71426503578909591232012-02-29T05:58:00.003-08:002012-02-29T06:25:32.256-08:00Aventura" in Oz"<a href="http://1.bp.blogspot.com/-tAQkOysvxSA/T04zbKIU3aI/AAAAAAAAAbs/qc7nAdyADj8/s1600/DSC05961.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 309px;" src="http://1.bp.blogspot.com/-tAQkOysvxSA/T04zbKIU3aI/AAAAAAAAAbs/qc7nAdyADj8/s400/DSC05961.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5714561518848499106" /></a><br /><br /> Sunt unele actiuni in viata care trec de sub tutela logicii in subsoara calduroasa a destinului. Se pare ca intr-o viata anterioara sau in alte zeci, ne-am cunoscut, ne-am iubit si am ramas atrasi unii fata de ceilalti pana in prezent. Asta e pricina pentru care ne mobilizam din banal , fara nici o logica sau o asteptare sa ii vedem pe unii. Chimia, atomii, energia, toate se schimba si unele se atrag fatal intre ele, asta pentru ca sunt oameni a caror prezenta este indispensabila, ca aerul. <br /> Ieri m-am simtit din nou reala, veridica si in viata. Dupa ce mi-am incercat norocul in partea opusa librariei Humanitas de pe Calea Victoriei, care apropos, este mai degraba un bulevard, mi-am gasit si eu calea spre omul care acum ceva timp mi-a calmat spiritul si mi-a demostrat ca dragostea nu este un obiect ce se toceste. M-asteptam sa vad un zeu, sau mai degraba un suprazeu, un mag as spune. L-am vazut si mi-au dat lacrimile. Cum e posibil ca un om, in carne si oase cu defecte si calitati, un om care mi-a usurat inima mai profesional ca un preot, un om dintr-un colt departat de al meu care foloseaste pana si condeiul mai bine ca orice bisturiu si tranchilizant , sa-si odihneasca oboseala intelectuala in aceeasi camera cu mine?<br /> Libraria este plina ochi, tot soiul de parfumuri din diverse epoci se impletesc ciudat in atmosfera , fiecare cu o pornire cu o nazuinta si idee. Ma simt ca-n "Rime despre viata si moarte" citita perpetuu pana la epuizare. Recunosc nu-l observ pe individul cu mama paralizata , nu intrazaresc grimasele si dedesubturile scarboase ale unora care ma inconjoara. In rest? La fel, ba mai mult, caprioara sta in stanga , ascunsa de privirile curioase ale spectatorilor , de data asta mai spirituala, mai coapta si mai persuasiva ca niciodata. Pieptul ei se prezinta la fel ca o duna in desert, maturata in continuu de un zeu cu a lui matura magica invizibila, ce aplatizeasca si inaspreste. Oz proiecteaza cu ochii lui oboseala si placere.<br /> Din nefericire nu exista nici o cale de a vedea ce se afla in mintea unui om, decat aceea dificila de a-l cunoste si a-l iubi. Deja bat campii, trag linie si o iau de la capat, nu-mi place sa tai si sa rescriu. <br /> As vrea sa merg odata in Israel, sa cunosc oamenii si sa ma imprietenesc cu ei, sa ii anunt ca n-am sa stau mult si sa mananc o salata pe cinste.Pentru moment e bine si asa, sa respir acelasi aer cu persoana care a scris pentru toti si m-a inclus si pe mine. Ce experienta placuta,dincolo de galagia asudata a orasului...greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-69694494034302924172012-02-13T18:35:00.000-08:002012-02-13T18:46:35.594-08:00Inimi care s-au spart in genunchiOra 00:00, ora la care meniscul meu a inceput cu dreptul in gramada de zapada din drum sub care se insiuneaza gheata. Se pare ca de sarbatori, ne-am intors spatele unul celuilalt si incercam sa facem abstractie de durere. Dansul se umfla s-apasa, eu il ignor cu ibuprofen de 400 mg. Asa-i uneori cand petreci prea mult in compania unui genunchi luxat care mai e si al tau, iese cu cearta. E aproape dimineata si nu se lasa, i-am pus paturi perne si o caserola bocna de mici pe post de prisnit, nimic!Tot ce stie e sa pulseze pana in spatele Homunculusului meu senzitiv si sa ma aduca in culmea disperarii. I-am pus muzica, "Nicu Alifantis", nu l-a incantat, i-am spus povesti, aproape era sa adorm, pana sa ma trezeasca dansul.Am vazut ca e de prisos sa-l ignor, parca asta il incapataneaza si mai tare. Am zis sa discut serios cu el: "Asculta, hai sa avem o discutie, ca de la mine la mine, ori te potolesti, ori te tai!"greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-70980510410941375012012-02-02T15:11:00.000-08:002012-02-02T15:29:34.225-08:00Si unde-i locul meu?<a href="http://2.bp.blogspot.com/-waBFRuC6-yU/TysYamPOzvI/AAAAAAAAAbg/UFyjCDhZcfM/s1600/DSC01803.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 268px;" src="http://2.bp.blogspot.com/-waBFRuC6-yU/TysYamPOzvI/AAAAAAAAAbg/UFyjCDhZcfM/s400/DSC01803.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5704680198214962930" /></a><br /><br /><br /><br /> Ma intorc cand pe o parte cand pe alta, se pare ca firul aprins al situatiei actuale se strange in jurul meu impreuna cu cearceaful incercand sa-mi lege grumazul pentru inrolarea asta cretina in armata imbecilitatii.Cata inghesuiala, oameni pe care-i cunosteam si insi pe care sunt nevoit sa-i cunosc, acum dat imprejurarilor. <br /> As vrea sa rup o grimasa din bezna cavolui in care m-am inrolat impins de urgia incontrolabila.Sunt si calcat in picioare, ma zbat si sufar,dar nu plang si ma intreb cum de mai poate sa bata cutia mea medio-centro-mediastinala intre papusile astea inflamabile si "echifaciale"? Daca cel care ma prinde din spate, sa-mi tina privirea in chiloti pentru o clipa, chilotii lui, patati de rahat mancat pe pret de spaga, cel din fata se-ntoarce, jubileaza si arunca batjocoritor hartia igienica cu trei straturi de nepasare bonus in relatia noastra servo-potenta s.a.m.d. N-am decat sa traiesc intr-un miraj pe care sa-l strabat alaturi de Sancho, in cautarea unui vant prielnic, probabil singur.greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-64769875563312024402012-01-28T07:12:00.000-08:002012-01-28T07:39:59.907-08:00sentiment de weekendDe zeci de ore ninge fara limita, nu stiu cand a inceput si nici cand o sa se opreasca. Am inchis toate geamurile si ma rog ca vantul care incearca sa intre pe sub usi sa nu intre aici, in casa, peste mine si sa ma omoare. N-ai cum sa iti dai seama , pana nu esti ca mine, singur, la miezul noptii pierdut in idei paralele cu fericirea, partial speriata ca pana si gerul nu mai are ce sa omoare. Dar furtunile trec,nu? Nici o iarna nu ramane pe veci si la un moment dat vantul n-o sa mai tipe de melancolie pentru ca si el, ca noi, nu-si gaseste locul. <br /> Uneori imi este teama ca te-am uitat, nici n-as mai stii ce sa vorbesc cu tine, cum sa te fac sa razi si cum sa stam pur si simplu sa ne simtim bine. Cred ca te-am pierdut , ultima oara cand te-am auzit pe tine si nu fabrica ta anodina rece si inpermeabila, era o vreme asemanatoare cu asta, frig, zapada si atata durere in suflet dupa ce ai plecat, atunci am zis "maine ma duc la el cu baclava, il iau de mana si radem de prostia noastra" ,acum incerc sa imi dau seama de ce ne-am certat si dincolo de motive infantile, pot sa zic ca cel mai promitator era legat de faptul ca ai doi incisivi hapsani, stand sa o ia la vale unul peste celalalt.Am descoperit ca asa e viata, nu te invata sa nu o dai in bara cand vine vorba de iubire.Ce pacat ca n-am putut sa realizez asta, cativa ani mai devreme. ce pacat ca s-a scurtcircuitat totul asa, brusc si inoportun cum dealtfel a si inceput. Acum nu se reduce totul decat la munca, responsabilitati si iar munca. Sunt ani si totul a devenint asa monoton , uneori mai e frumos, dar nu dureaza, pentru ca nu ramane , nu e al meu si asta se simte, noi oamenii suntem niste animale bine antrenate sa simta cand ceva este al nostru, e pe cale sa devina sau nu are nici o legatura cu noi.Uneori, ne deosebim de animale, prin regret, ne ridicam in 2 picioare si ne folosim coloana vertebrala, pentru ceva mai mult decat sustinere in timpul actului sexual, atunci in cele cateva fractiuni, timpul se rupe in doua si nu mai exista nici chipuri,nici gesturi ci existam noi insine si cu greselile de care ne-a fost teama c-au sa vina din urma. Ce simplu sa traiesti din instincte, cu placere dupa placere, fara sa dai nas in nas vreodata cu sufletul celui pe care-l lasi in urma.<br /> Ce ipocrit sa fii sa vorbesti de suferiinta ta...greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-56957136998684895662011-12-11T07:06:00.000-08:002011-12-11T07:20:45.119-08:00Intamplari de vichendPizzaua<br /> Azi se gateste pizza, fara numar, fara ciuperci si fara consecinte. Totul se invarte in jurul becurilor de la Mall iar Rica isi scoate lanternele , dar e prea tarziu. Discutii goale pline de tigari tari si mai bagam o pizza, in rest nu se leaga nimic, decat poate o imagine usor stearsa in albumul de incercari esuate de vacanta.Daca dragostea este patologica mai tarziu, indiferenta distruge creierul inca de la inceput si totul devine sec, atat, atat de sex.<br /><br /> Za troty<br /><br />Azi m-am trezit c-un gust amar de beciul domnesc. Nu mai stiu ce am facut aseara, parca a trecut o saptamana si totusi port aceeasi chiloti. As vrea sa ma bag sub pat si sa ma trezesc intr-o zi de primavara cu multa limonada si lesie de dupa amiaza. Muzica din jur e chill, mult prea chill pentru sangele meu. Dupa flegma de dimineata imi spal periuta si dau sa plec. Ce usor se gaseste uratul, ciudatul, deformatul. Vreau sa ies, imi impachetez lucurile si evadez in trenul asta menit sexului si mancarii. Ce mi se pare dubios e ca am gasit tot ce cautam , mancare sex si liniste, totusi ma scarbeste.Imi aduc aminte de ce mi a zis taicamiu si realizez cata dreptate are: sunt ca un parfum urat care devine frumos in timp, dupa ce toti ratatii au zgariat cat de bine au putut nervii si viata. Mi se rupe de sentimente, mi se rupe de oameni , iau trotineta in spate si merg pe doua roti unde vantul aduce mireasma de munte.greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-42497538662033634202011-10-18T06:14:00.000-07:002011-10-18T06:27:29.864-07:00...<a href="http://1.bp.blogspot.com/--gMYG6iwjO8/Tp1-vIhJ33I/AAAAAAAAAbE/kYo8jm0ijIo/s1600/DSC02481.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 268px;" src="http://1.bp.blogspot.com/--gMYG6iwjO8/Tp1-vIhJ33I/AAAAAAAAAbE/kYo8jm0ijIo/s400/DSC02481.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5664823254507446130" /></a><br /><br /><br /><br /> Cred ca exista o mare asemanare intre oameni si frunze.De asemenea mai cred ca orice frunza infloreste in pomul ei , doar daca acesta exista. S-atunci ce tragedie ciudata sa prinzi radacini in sufletul cuiva si vice-versa. S-apoi cine controleaza semintele si le uda sa creasca acolo unde nu trebuie? Daca as putea planta semintele potrivite in pamantul asta fad dinauntru poate as putea sa simt in sfarsit parfumul florilor de apoi.Anotimp dupa anotimp, se schimba pardesiele, Sarbatorile, gandurile, persoanele dar nu exista nici o iarna destul de puternica sa distruga vlastarul ascuns al oamenilor care se culcusesc aici, dupa piele si coaste si a caror incapatanare de a ramane aduce ploaia.greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-12948721985957878872011-10-10T13:26:00.001-07:002011-10-10T13:34:37.919-07:00Toamna racoroasaUneori stau pe marginea drumului si ma gandesc cat de ciudata este asemanarea intre orele pierdute de matematica, graficul functiei tangenta si viata mea. Inloc de Ekg, aritmie si blocuri atrio-ventriculare, ma scald amortita in cea mai periodica ciorba a vietii mele. <br /> Unii imi spun ca sunt melancolica, altii plictisitoare si mai sunt si ceilalti care efectiv nu vor sa ma vada. Ce sa-i faci, nu mi-a explicat nimeni ca la drum nu se pot lega intotdeauna prietenii. Inclin sa cred ca oamenii casatoriti trebuie sa ramana la casa lor, ca cei raniti pe meleagurile lor, iar eu? Eu... am sa incerc sa iau by heart sfatul prietenei mele de a o lasa mai jos cu asteptarile.greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-68529631887293737502011-09-14T16:16:00.000-07:002011-09-14T16:47:42.356-07:00Despre peron si omDe curand am avut onoarea sa deschid absolut intamplator paginile virtuale ale cartii lui Paler, "Viata pe un peron". Recunosc, nu l-am agreat pe Paler, in principal pentru ca era un chel cu o ipostaza usor ranita la adresa vietii, sau cel putin asa parea pe copertile lucioase ale cartilor. Cel mai tare ma temeam de privirea lui . Asta in principal pentru ca vedeam atat de multe.Daca ne-am fi intersectat intamplator la o discutie despre vreme, as fi ajuns sa il iubesc, iar dragostea de multe ori ma inhaiteaza si ma aduce in starea aceea de lehamite in care nu mai conteaza decat somnul.<br /> E ciudat cum atomii Universului se aliniaza cu inima si incearca sa mi-o descoasa, sutura cu sutura pentru a intelege mai mult decat mastile de sticla care ne fac sa parem normali. Asa, intr-o zi obisnuita de primavara, l-am cunoscut cutalpa pe Paler, dar nu l-am inteles. In fata Universitatii, din spirit civic, am ridicat hartia, o hartie pe care calcasem in deliurl meu erotic si pe care am vrut sa o duc la cos. Era o pagina, rupta din carte, aceeasi carte pe care acum o diger cu greu, "Viata pe un peron". Contrar impulsurilor mele slabe vis-a-vis de modul in care destinul imi pune pe tava contexte, am studiat pagina, am pastrat-o dar n-am ales sa cumpar cartea. Si tocmai vorbind despre carti realizez ca sunt cea mai simpla coarda sensibila despre care pot sa vorbesc fara urmari imbecile. Ani mai tarziu am invatat de la Paler, ca ce se lipeste de tine, nu se mai scoate nici cu cea mai puternica acetona. De attfel, asa e menit sa fie, acum, maine sau peste zece ani sa intelegi cu greu care ti-e calea si cum te subjuga ADN-ul tau sa accepti inacceptabilul. Si acum stau aici, pe o podea rece, incercand sa mi adun gandurile si sa incetez a mai gandi ca Paler. <br /> Mi-a ramas un rand in cap si ma gandesc ca poate prostia mea nu e o calitate. Altfel, as fi putut memora capitole intregi fara sa mi fie frica sa ma intorc la o idee si sa o rumeg la nesfarsit pe dansa. In cartea lui, stimabilul vorbeste despre asteptare si despre cum noi oamenii avem nevoie sa asteptam ceva in permanenta . Ma obsedeaza o intrebare, pe care , din pacate, acest om sublim nu mi-o poarte acorda. Si daca astept, corect, o fac, dar daca astept eronat? Sunt nopti intregi in care stiu ca nu am incetat sa astept, o fac cu ardoare, dar e oare sanatos sa astepti ziua de maine, la nesfarsit? Sa fie asta curiozitate sau nefercire?greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-28748814447650327252011-09-03T04:28:00.000-07:002011-09-03T04:41:58.294-07:00Oameni semanati si .. abandonati?
<br /> Am deschis hotarata fereastra de mail si m-am apucat sa astern pureci desi pe adresa unui om care se gandeste la altcineva. M-am simtit penibil. Intr-un foc mistuitor de sambata, ma zbat sa cant si sa elimin energia negativa si dubiile din sistem, dar pulsul, mai puternic decat orice neuron ma indeamna sa stau ca o sclava in fata unui ecran gol si sa scriu " imi este dor de tine". Nu inteleg si sunt revoltata in fata inactiunii mele, in fata sentimentelor care mi calauzesc calea si ma orienteaza clar spre suprafata. Slava cerului , ratiunea este la ea acasa, dar cu ce pret? Sunt furioasa pe mine, pe alegile mele si pe acele maini care construiesc castele din vise s-apoi le destrama. Am obosit sa astept ca momentul potrivit sa isi faca loc in viata mea sa profit si sa zambesc. Dincolo de treaba, dincolo de stres dincolo de orice activitate cotidiana obligatorie am nevoie sa stiu ca acolo, dincolo sau in capatul celalalt al Universului meu zace cineva care ma intelege si face dragoste cu mine de fiecare data cand ma simt singura.Imaginati-va ce liniste zace dupa ce am aflat ca omul acela pe care l-am asteptat si care s-a incapatanat sa vina, fix la mine sa mi spele mintile si sa trezeasca pasiunea din mine, zace in momentul acesta, uitandu-se la cer si gandindu se la sufletul pereche. Ce infrigurare si dezradacinare se bat acum cap in cap sub cuvertura mea, stiind ca dincolo de usa aceasta subreda de camin, nu exista nimeni capabil, hotarat si multumit sa lupte pentru mine. Nu e vorba ca as fi zagrcita, dar timpul m-a potolit la capitolul oameni pentru care trebuie sa lupt. Pana la urma, nu poti lupta pentru cineva care se lupta cu sine si nici nu iti vine sa fi umanitar atunci cand esti indragostit ... de cine nu trebuie.greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-38040042986136664552011-08-07T14:50:00.000-07:002011-08-07T15:31:33.779-07:00La o eugenieScrisoare de bord<br /><br /> <br /> Draga Univers. Am aterizat in siguranta in bratele abrazive ale plajei din Vama Veche. Desi Chirila nu canta live pe plaja, il aud in gand cum spune "mi-e dor de mare, imi place la mare ca e sarat tot timpul", "te spala si te sareaza"... <br /> Ciudat cum chipurile care au trecut prin bratele mele au mai ramas la o cafea scurta in suflet. Soarele dintre nori, jazz-ul si berea de la o terasa murdara imi impletesc in cozi lungi fara concluzii oamenii care n-au mai stat . De ce n-au mai stat? Sper sa imi raspunda Chirila la intrebarea asta, absurd este ca in locul lui o face Chilian, baiat simpatic dar acid. Cu umorul stau prost. Raspunsurile nu le am, dar inchid ochii si imi afund picioarele in valurile incert programate ale marii. Unul ma doboara si ma uda , vantul continua sa bata iar omul, creierul, sufletul totul e pustiu , iar alizeul se zbate intre acesti pereti goi, vopsiti si murdariti si tare mi-e teama, c-are sa pice tencuiala...<br /> Am baut si-o sticla de vin, n-am inteles nimic, doar m-am asezat pe un scaun cam incomod si am vazut o figura cunoscuta. N-o stiam, nu ma stia, dar am platit-o si mi-a spus ca ploaia trebuie sa dispara si c-am sa ma bucur de Soare. Ciclam, albastru si galben , toate impletite peste dubiu, frumos si armonic. Ma ridic, o salut si imi afund iar picioarele in nisip. Ploua... <br /> Deschid ochii si ma intreb. Ce caut eu in viata mea? Destinul e absurd de multe ori. Aseara la Festival, am inteles ca practic isi baga coada murdara cu jumatate de masura in tot si mai exact in totul amoros> "dragostea, jumatate destin, jumate suferinta". M-am intors in camera trista, pentru ca Vama, dincolo de primul rand in fata la cuvintele pioase ale lui Paunescu nu mai e ce a fost... Refuz sa mai ies, am obosit, organic, moral, revolutionar. A ma dadaceste, iar eu sunt o actrita pe cinste. Raman singura si adorm. In continuare nu inteleg de ce. Pleoapele refuza sa-mi mai acorde acest vid, in care sa nu ajung la nici o concluzie. Tresar si privesc pe geamul din stanga cu o pisica se penduleaza in boarea stinsa a apusului, sub chitara unor indivizi care se numesc Emeric Set. Ce aiurea e viata, ce aiurea e dragostea atunci cand pune atata pamant intre indivizi si totusi mi s-a soptit in casca ca lucrurile sunt simple. Poate sunt, dar nu pentru mine. Se pare ca suferinta se naste si din plictiseala, azi un orgasm, maine un spleen. Maine? Deschid televizorul si schimb energic cele doua programe pe care le-am avut incluse in pretul cazarii in camera cu baie. Decat in intervalul asta enervant intre filme prostesti si dureri penibil simulate de ficat m-am decis sa plimb drama intr-un local mai respectabil la o sticla de vin. Zgomote, intuneric si saorma. O cucoana ma intreaba daca am 16 ani? Tot ce e posibil. <br /><br /> Am terminat ultima picatura dintr-un vin dulce cu gust excelent de demisec. Nu ma mai intereseaza cu cine dansez, doar sper sa nu aiba vreunul ideea sa-si infinga limba in pielea mea. Pentru a evita scandaluri, am ales sa schimb ritmul si sa dansez singura.Ploua. Fug. Pentru ce naiba? Ce atata tencuiala si frica? Mai imi amintesc ca am si sentimente... Si feelinguri si vibe-uri. Si uite asa ma dezbrac, fara inhibitii in costum si fug prin ploaie si nu-mi pasa c-am sa ma impiedic si am sa ma lovesc. O liniste prea demult cunoscuta se asterne pe toata jungla nedeslusita din pieptul saturat de tutun si chipuri diforme. Cat de usor poti sa iubesti, daca iti acorzi sansa asta... Atunci inteleg c-ar trebui sa zic da . Un individ imi aduce o eugenie si o gasesc scarboasa, in comparatie cu cerul violet al tinerei dimineti de descatusare. Ulterior scoate o ciocolata din buzunar si atunci.. pentru prima oara dupa perdelele timpului pot sa zambesc uitandu-ma in ochii lui si nu la cer.Poate ca nebunia asta duce si altundeva decat in pat, uitand-ma la filme americane proaste. Doi imi fug din cale , unul e la fel de nebun si intelege.greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-33612918516751893132011-08-02T07:08:00.001-07:002011-08-02T07:08:40.611-07:00PauzaSe pare ca exista o scurta perioada, ciclica , mai scurta decat depresia, in care individul se delecteaza cu apa chioara in locul unei sticle prafuite, edulcorate de vin. Unde este pricina de scandal?<br /> Ulterior am ajuns la groaznica concluzie ca aceasta pseudoastenie se intinde comod pe un interval de timp echivalent cu toata viata. Spre tragedia concluziei mele , cred ca era mult mai convenabil daca trepadusul n-ar fi fost inzestrat cu piciorul genetic al evolutiei care sa-l fi proiectat in culmea placerii dintr-o simpla coordonare cum ar fi apucatul spre drumul sado-masochistic al masturbatului.A fost nevoie de o simpla translocatie genetica si ne-am trezit toti dupa o eternitate de cules paduchi in niste maimute cu probleme si deficit de sex contracarat de barierele din titan ale societatii.greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-48163157656383183932011-07-15T14:27:00.000-07:002011-07-15T14:44:21.551-07:00feelIntalnire secreta la parterul mizer al blocului meu natal din orasul gri. Ma imbrac cu o fusta lunga ce ascunde usor, bucuria sturlubatica a tineretii. Asta conteaza mai putin, bumbacul se pierde atunci cand ma atingi . Cu fesul tras pe figura ingani cateva vorbe nedezlegate. N-are importanta, buzele noastre poarta discutii mai importante cand sunt apropiate.Din ele zburda spiritul adolescentin al fiecaruia dintre noi si nisa in care stam lipiti unul de altul e cel mai mare Univers pe care mi l-am imaginat de-a lungul feeriei mele incomensurabile asupra lumii. Grasul de la coltul magazinului de biciclete plus multi ca el , infinit de grasi n-au sa ocupe niciodata vidul ce se instaleaza imprejur, cand sunt cu tine. Palma ta dupa urechea mea apasa, alunga toate gandurile inguste ce mi-au sfredelit timpul dinaintea ta, iar tot ce trece dincolo de limba pendulei de dupa ora fixata cu precizie, planificare si atentie sporita trece in abis. Acolo , in cea mai tacuta liniste , corpurile noastre se intalnesc si se alina sub perdeaua indiferenta a realitatii cotidiene.<br /> Parasesc zbuciumata acea himera si ma afund ocupata in multimea vida. De aici incepe chinul acesta penetrant. Il respir pe strada, la munca, in parc, la o discutie aleatorie despre noile tehnici moderne si despre politicieni ratati. Uneori mai umplu singuratatea cu vin, rosu, demisec. Atunci ideile se mai domolesc, lumea se inblanzeste si eu in continuare caut o formula de amputat distante. O franghie care agata la un capat patul tau si la celalalt sticla mea pe jumatate plina ar fi o solutiegreitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-81757841971694707402011-07-06T15:25:00.000-07:002011-07-06T15:49:30.721-07:00De maine am o viațăTimpul e greu, de cele mai multe ori, saloane pline, cabinete , locuri și în cele mai multe situații nimeni nu are nevoie de tine. Atunci începe lupta, se scoate telemobilul și se descarcă bateria, se regretă și se aduce aminte de ceas.. și stai și uită-te și incearcă să pari implicat. De un număr X, incredibil de mare de ori, am crezut că dorm, am tresărit și m-am pișcat. Lîngă mine era dracul sub chipul unui moș pervers fără dinți căruia i se zicea didactic, asistent Universitar la neurologie. Am crezut că și el este rodul unei imaginații bogat alimentate de droguri, dar nu, era real și asta pentru că mirosul inconfundabil de pipi și bătrînețe din saloane nu se poate visa, sau se poate, dar doar la psihiatrie! Dincolo de lupta sinistră de a întelege toți ciudații am ajuns la concluzia ca schizofrenia e mai simpatică. Mi-aș fi cumparat și eu o pungă pentru examenele practice de pe semestrul asta. Cel mai tare mi-aș fi dorit un Adrian Nastase.. că tot e în vogă. Nu sunt egoistă, l-aș fii împarțit sau barem m-aș fi gandit la ceva plăcut cînd profa V mi se adresa pe sub ochelari cu întrebari bobastice.<br /> -Cum se pune pana? <br /> -Pot să sun un prieten?<br /> -Pe cine?<br /> -Pe Isus sau pe Năstase, cum doriți.Tare aș vrea să le șoptiți și dumealor că nu știu nimic!<br /> Dar viața, sub imperiul sistemului e tristă, dacă ești prost. În definitiv, nu te-a avertizat nimeni că te pregătești să te prostești ulterior, d-asta zic, că n-aș blama originalitatea nebunilor, barem sunt simpatici. Cît despre timp.. s-a cam crăpat sticla ecranului meu și Nastase tot numai vine ca să nu mai spun de vacanță.. cred că zace la morgă, îndrăgostită de Betmen. Ah Betmen... cine n-ar vrea unul, doar a făcut medicina, stă vis-a-vis de moarte și slavă cerului n-are frustrări. Picior peste picior, ar trebui să renunț la răutate, așa cum renunță unii să coboare după munți din motive de statură. Și cîtă vervă pentru faptul că țin bisturiul în mănă, dar cîtă bucurie pentru catedra lor care nu se termina in TERAPIE. <br /> Limba peste limbă și am obținut în sfărsit conicitatea de aur a bontului, acum nu-mi mai ramane decat să inchid ochii și să aștept să se termine odată, să nu mai sprijin pereți și să mi amintesc că...timpul zboară cînd te distrezigreitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-66476871422697353992011-06-01T12:26:00.000-07:002011-06-01T12:45:16.124-07:00In rînd cu ploaia<a href="http://2.bp.blogspot.com/-R-a0HFyNpD4/TeaWwvbrdxI/AAAAAAAAAas/tvIvI0m0dew/s1600/aeta-kids-running-rain.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 266px;" src="http://2.bp.blogspot.com/-R-a0HFyNpD4/TeaWwvbrdxI/AAAAAAAAAas/tvIvI0m0dew/s400/aeta-kids-running-rain.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5613339749674350354" /></a><br /><br /> În urma unei aventuri cu alter ego-ul meu, mai scund, mai gras și mai ahtiat după ciocolată am deschis ochiul în pernă și am constatat că sunt niciunde. În cap se bulversează amintiri din vis despre mama. Poate nu vorbim atît de des pe cît mi-aș dori sau poate vorbim, dar nu știm ce să ne spunem. Așa sunt eu, draga de tine, așa m-ai nascut și așa m-ai crescut, cu dulciuri, penalizări, disciplină. Dincolo de acest paravan, am descoperit că toată această agitație este pentru că mă iubești.Halal descoperire... <br /> Așa că dincolo de ploaie, de monoloage și de gheața din vene, azi m-am gîndit la tine și ți-am multumit că ai ales să crești un munte de gheață, de spaime și de ghemuri alambicate de idei, cu aceasta devotare extraterestră. Casa nu mai e casa, jucăriile se strang și ne distrăm și noi cu jocuri. Întrebarea este, cît de copii mai suntem și cît de copii vom mai ramane? Atît de ațațați de valurile copilariei într-o oarecare noapte, încercand sa întelegem cursul vieții alergăm în ploaie și atunci realizăm că tot ce ne-a fost destinat nouă acum se propagă în sufletele celor ce ne urmează. Pas cu pas, cuvănt dupa cuvănt , lacrimă dupa lacrimă , un alt skateboard, un alt copac și cu totul o altă nazbătie, dar intotdeauna o mamă...și niciodată același freamăt interior. Asta pățesc cei care decid să alerge noaptea.. în ploaiegreitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-73325477372366717862011-05-21T04:10:00.000-07:002011-05-21T04:19:43.534-07:00douăzecișiunu maiÎmi este greu să opresc șirul amintirilor odată ce timpul, în mod incontrolabil se furișează și imi ridică capacul. Aproape la fel de greu ca o poftă pentru ciocolată după o săptamană de post. Imposibil și împotriva firii umane. De fiecare dată cînd mă întorc acasă vizualizez această poftă , o consum și apoi zac. Slavă cerului tot ceea ce e necunoscut, neexplorat și cenzurat mă ține la suprafață, pînă cînd alt Columb va zări epava și va dori să o exploreze pînă la cel mai mic detaliu. Atunci va izbugni iarăși furtuna... Și atunci, goi în fața Lunii, vom mai găsi curajul, stupoarea firii, originalitatea gîndirii să compensăm acest haos cu răbdare și dorință? Pînă la urmă nu suntem atît de puternici cum ne credeam.Sau poate maturi era cuvîntul pe care îl cautam...greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-47570161521490336222011-04-10T05:11:00.000-07:002011-04-10T05:21:17.349-07:00Inima albastraDesi primavara aceasta, iarba sub care am gustat din parfumul tare si rar al fericirii , a ramas aceelasi covor verde static, eu alerg in continuare spre poteca indoielnic pavata a destinului spre singurul loc din lumea asta care inca mai pastreaza din candoarea sentimentelor mele. Acolo mi-am lasat inima, intr-o cutie ingusta , patrata,ruginita din fier in care am depus simbolic orice incercare de a mai darui spre uz casnic autenticitatea sufletului meu. De cateva saptamani bune, nu mai simt nici un sentiment, nici o ancora de siguranta . Atunci m-am hotarat sa-i fac o vizita si sa constat ca tot ce am lasat spre mostenire in banca soartei nu mai exista, sau a fost luat de vant. De aici si sentimentul de dezradacinare.. si frica acea frica apatica care ma face sa-mi ratez refugiul...greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-38288941389437529852011-04-10T04:51:00.000-07:002011-04-10T05:06:43.411-07:00Scrisoare neanuntataDraga iubite, <br /><br /><br /><br /> Imi este frica. <br /> De multe ori raman perplexa asupra faptului ca o persoana atat de rece poate lacrima atat de usor la pozitia incongruenta a cerului si a ploii din susul capului. Sa fie oare frica o dovada incontestabila a faptului ca sunt mai instabila decat o molecula de peroxid? Ca sentimentele mele sunt atat de puternice impotriva vointei, incat au invatat sa se inchine asupra complexului de stari atat de amovibil care ma inconjoara? <br /> Mi-as dori sa fug si sa ascund aceasta teama oribila in munca, sa ingrop dubii, remuscari,idei pierdute demult, cu pagini de progres si stiinta , sa uit ca am crezut c-am invatat atata la capitolul viata. Inauntrul meu ploua iar asta se pune dea-n doaselea cu orice plan maret de durata pentru ca acest progres se sterge atat de usor de pe tabla memoriei cu un burete bine imbibat in lacrimi...<br /> Asadar, raman cum mine sau cum ar spune Decartes sau Diderot, nu imi aduc bine aminte : " Sunt singur, deci cuget". Iar cu aceasta singuratate mistuitoare in spate, observ ca timpul devine negru. Lumina tinutei tale vag conturate imi arunca din tenebru spatiului schitat de Freud nadele trecutului, prezentului si ale viitorului . Astfel apar intrebarile, iar eu scriu din banca constiintei mecanic si obsersiv pe foaie acelasi cuvant "RABDARE". Caci imi trebuie!<br /> Cum altfel as putea indura prezenta tactila a mainilor tale in ale mele , firesc, fugar si nefrivol orientata? Nu stiu de ce atunci cand te ating simt ca m-am atins si m-am iubit pe mine, cand este atat de evident ca suntem doi numai daca ar fi sa ne masuram dupa inaltime. Privirea ta, grimasele tale si modul in care iti adulmeci ganditor timpul ca si cum moartea ti-ar sufla in ceafa , toate ofera acestui trup banal, acestei bucati din carne cu par, greutate. Uite asa, stand la birou, intr-o dupa amiaza lipsita de tine imi dau seama ca absenta ta fizica este atat de neimportanta, pentru ca aici, acum, dupa perdeaua inlesnita de praf, dupa straturile de piele, de coaste, de epi,mio,endocard tu freamati elastic in fiecare perete al circulatiei mele. Si atunci te ingrop cum stiu eu mai bine, calcand gramatica furios in picioare, fara reverente si vesnic lacrimand spre Soare.greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-74860952262977449572011-03-24T13:05:00.000-07:002011-03-24T13:15:18.884-07:00pauza cursiva de bulshiet<a href="http://3.bp.blogspot.com/-CC-xindTNGI/TYumOu9vtuI/AAAAAAAAAak/ge56uteeSxM/s1600/P1010008.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="http://3.bp.blogspot.com/-CC-xindTNGI/TYumOu9vtuI/AAAAAAAAAak/ge56uteeSxM/s400/P1010008.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5587742534738622178" /></a><br /> Am ajuns sa fiu ferm convins ca cea mai buna solutie substituitoare de crima la adresa creierului meu este covrigul romanesc cu susan. Nu mananc acest covrig evident, pentru ca imi place sa cred ca asa slabesc iar ratele pe perioada de Soare capituleaza armonios la mancare. Ingrasa ratele, slabeste ti corpul si bucura-te ca este suficient loc pentru durerea organica. Mult timp am fost convinsa ca filmul actiunii se rupe si se lipeste cu scuipat la capete. Multe scene erotice, cateva cadre , rateuri si compromisuri , ce-s 10 cadre intr-un film, daca nu un imens vax? Beningn de spus, penetrant pentru pupila, inregistrat ca dovada si folosit ca batista de sters muci. In continuare mananc conservanti si ma uit pe geam la oameni. Sunt la fel de fascinat, de dornic de juisare si de superficial ca ei, asta pentru ca am inceput sa ma indoiesc ca exista bine sub jegul de sub piele. Cand am zis "faca-se voia Ta". n-am stiut ca cel care asculta cel mai bine, ideile unui bolnav e dracul... pentru Dumnezeu trebuie sa muncesc mai mult de o lista...greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-65742801735739774852011-03-24T12:01:00.000-07:002011-03-24T12:04:54.653-07:00One solitary flight-the diary of a seagull<a href="http://2.bp.blogspot.com/-Y9T-jQIC8cE/TYuVxrn-wbI/AAAAAAAAAac/y2-b6xng22g/s1600/the_lonely_sea-gull___.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="http://2.bp.blogspot.com/-Y9T-jQIC8cE/TYuVxrn-wbI/AAAAAAAAAac/y2-b6xng22g/s400/the_lonely_sea-gull___.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5587724443439776178" /></a><br />Dear diary,<br /> <br />The city at this particular time of the year seems rather still. After a long frozen winter I <br />managed to remain quite fat. Besides food I turned out to be the quite talented relationship<br />consumer. Don’t think garbage, although that could be rather wanted on this frosty prairie, <br />think medicine students or young people generally. Frustrated? How can I?<br />My mother always told me that I could someday flourish beautifully into a gentleman but not <br />a ladies’ man. That’s how she explained to me my precocious marriage –honeybunn, to be sure. <br /> However, it’s been years since, now I’m just contempt with the fact that simple matters are always those that move indifferent lifetime events. Today I get the pretzel crumbs for the show , the humans manifest a strange crossing-over of beaks and time passes by conveniently. At least the world doesn’t lack of dandies.<br /> Family? Always complaining about the fact that there is not enough trout. It's always about the trout with them. If life happens it’s always the lack of trouts’ fault. How can you explain the unexplainable? That’s why I started looking much more often at my powerful shriveling wings, wondering how far they could get me. Life is just one prosy garbage, again, I’m not hungry ,I’m just hearty.<br /> I could give an eye for one more young afternoon spend in the company of the unabashed and gracious female Mallards ,they’re such inaccessible creatures. <br /> Don’t mind my lustful tone, I’m just a failure ,but strangely enough there’s no frustration in that. I had all the occasions to be an asshole, instead of doing that, I got married. <br /><br />The departure<br />I’m not running away, they just don’t want me around. After my unexpected meeting with our gull chief they politely told me so. I am old and useless. We politely agreed upon the gentlemen’s retirement.<br />France was their only option. After giving me some references I could not understand because they have spoken without using any pauses, we politely wished our best. <br /> On my way home, I started to think about my family. The gull code doesn’t allow during retirement any travel partners. You’re basically on your own while they try to marry your wife with somebody more accountable. You might say I’ll be okay after returning home, but is there any palpable return we should speak of? Changing the subject, France is not a relief. The Great Lakes would have been, but then again, life doesn't always give you salmons. Tuna isn't such a bad start either. <br /><br />The Italy <br /> I have arrived in the worst case scenario ever. Thousands of pigeons pecking me away <br />from their food. Gull-Lord, please kill all the pigeons and serve them for breakfast to the Italian gourmets. I feel quite lonely down here. According to my plans, I must find a place to sleep and leave tommorrow after dusk to reach the destination. <br /> Traveling alone is a pain in the tail and so much more. You have no one to share ideas except yourself. Knowing that you’re boring, doesn’t boost the spree of introspective conversation either. I've drunk a little too much from a Leffe glass someone left on the terrace and it’s funny because I can’t focus the Millan dome. Everything seems excessively kineshesic for the moment. Good evening temporary nest. To be clear. I am not drunk. As I practice bedding on the cool rock of an important construction as I’ve heard, my wings start becoming my worst enemy. The one you know it’s there but can’t see. That’s how I stare at them and mentally challenge them to move. They just won’t listen. Probably, it’s the beers’ fault that everything in this feathery shield seems so dead. Strangely though how death chooses to speak throughout the crippled.<br /><br /><br />The France-part one<br /><br />Parlevous francais? Excuse me? Parlevous francais? I am not deaf you idiot, I don’t parlare francais!<br />How can you send a gull in France without teaching him French? Great start. I am sitting on a fountain in the middle of nowhere looking at the stupid French speaking pigeons! I don’t know if I’m dead and this is hell, but it’s surely hot down here. My wings still hurt that’s why I’ve decided flying was not an option for the moment. Judging from the parlare guy, here is France, I don’t understand a single word and French fountain water is excellent.<br /> Hello? You idiots understand English? Guessing from the adorable apish looks, there’s no illuminate idiot around to point out directions. Whither?<br />By the way, I forgot to tell you, here , humans play some other different kind of games, pretzels are overrated. Croissants are hip. <br /><br />The France-part two<br /><br />She told me that my French is horrible. Her coarse annoying voice plays over and over again in my narrow mind like a sharp knife trying to blunt the terrible desperation. I am acting like a painful uncomfortable pensioner. Walking besides her is fulminalty challenging. I feel like a quiescent museum hanging there just knotted by a reason I could not explain. Her name is Marla, she’s a rock singer and a single mother that picked me up after my callous speech at the fountain. We walked and it was abominable. I guess it wasn’t a beer that pierced my force but a dozen rose spikes that caused invisible bleeding all over.<br />Pity was the only feeling I didn’t need so I acted playfully and skilled like a teenager. She bought it and came along telling me about her friends, how she decided to leave hehr life because it made no sense and took everything from the beginning without any help, shelter and food. Strangely as it may seem, she’s quite young and fragile at a first peek but speaking from the inside, while tying up the broken strings you witness a desolated view. Gulls come to life from different experiences, as long as their still viable. Today we’ve managed to reach the shore, the breeze stroke my pain and numbed it like an efficient medicine. Strangely I reminiscent my old pals, the medicine students.<br /><br />The France –part three<br />Never before I’ve been put up with emotional situations. One question though that obsesses me from a point in time. Do gulls cry? <br /> There’s no human activity over the rocky steep ferocious view that stands at my tourmented body. Marla went fishing. Somewhere down, there’s a bustle of beings staring at her because she’s marvelous. Without words I see her grace floating like a feather above the sea. I feel water crumbling down from my head. It’s the rains’ attitude towards terminal depression. My vision starts trembling for one minute and the wind produces a strange change of roles. There, in the deep of the deepest game of waves lies the most doubtless, confident and fearless character I have ever imagined, myself through the vision of the best architect the gulls described. It is here, on this trivial piece of rock that I feel just for a glimpse like an eagle between the gulls . I could have loved females like Marla with courageous and innocent perspectives, wander the crowded streets of Italy with bohemian friends in search for half-empty bottles , peck the wonderful lime that coats the narrow walls of my compelling France. Instead of doing that, I dedicated my happiness to the irrelevant needs of my dearest. And for what price? <br /> The price of my freedom. Yet I come alone in this dreadful life with the fake feeling this will finish agreeable. So it does.greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-38418290994491017492011-02-16T06:04:00.000-08:002011-02-16T06:12:01.374-08:00ViataA inceput cu o noapte, o noapte racoroasa in jurul si deasupra camasii mele invelite cu tot ce e tricotabil de prin casa. Lacrimi ce apasa adanc un suflet care nu vrea sa iasa afara. Ganduri peste ganduri si perdele peste draperiile pline de praf ale casei mele abandonate. Inima mea albastra sta in continuare in cutia casei noastre iar tu lipsesti cu desavarsire din palma mea, desi te-am uitat de ceva vreme. Probabil nu ti mai vine sa te gandesti la trecut, de teama ca s-ar putea sa iti pierzi timpul<br />pentru un fapt inamovibil, superfluu deja. Cate gesturi anodine si ganduri perplexe si cuvinte,idei flori, fete, filme sau baieti... Uite asa , viata continua din punctul mort fara cea mai vaga idee de control. Exista un control chiar si cand ai impresia ca lipseste, dar oare Dumnezeu sa fie atat de absent cand toate stelele de pe cer se uita la mine? Cate ganduri si care idei ne-am facut cu totii despre cele mai frumoase momente din viata noastra si cat de penibil s-a dovedit sa fie ca fericirea vine intotdeauna din gesturi mici pe care numai unii le pot intelege. Dureaza putin, se termina repede si o iei de la capat ca un simplu calator, cu pancarta destinatiei tale la brat...greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-265706269483451906.post-53312796179393479252011-02-16T06:02:00.000-08:002011-02-16T06:03:57.472-08:00Any other nameIti petreci o viata intreaga muncind din greu la un vis pe care ti l-ai insusit suboconstient<br />din istoria oamenilor cu care ai intrat in contact, ai plans si ai ras.Tot pentru un scop si un<br />scop pentru o farama de liniste, suspendata la cele mai inalte poale psihologice. De acolo<br />un drum abrupt spre iad daca nu ai grija si o forta de frecare aproape la fel de ingrozitoare<br />ca durerea care zace in pieptul tau la sfarsitul zilei cand ai incetat sa lupti, ai depus<br />armele si te-ai gandit sa visezi. Cine ne vegheaza visele ,cine le aduna farama dupa<br />farama in sacul cuvincios si intim al credintei si le preschimba in zile insorite?<br /> M-am trezit azi de dimineata mai soldat ca ieri, mai angina pectorala ca maine, <br />m-am uitat la cutele adanci de pe fata mea si am inceput sa cred si sa ma rog pentru<br />visele mele. Poate ca daca n-ar fii teama sa traga un val negru peste ochi as <br />incerca sa zbor mai mult, dar cu ce pret am acest drept, pentru cine va fii mai zdrobitor<br />si merit oare sa fiu pedepsita pentru simplul fapt ca aleg sa iubesc pe cine nu trebuie?<br /> Putea sa fie o gaura neagra, dupa alta gaura neagra si dupa alta. Stoluri de intuneric<br />sa inchida dupa ele orice drept la fericire, sa stearga orice urma pe care unda zambetului<br />o tradeaza deasupra mastii de la suprafata. Putea dar nu este. Orice pret isi are si<br />castigul lui, atata timp cat nu esti indragostit. Odata ce incepe acest proces, tot ce mai<br />are sens e doar moartea . Iar munca desi vadit afectata si totusi mai originala ca niciodata..greitheightshttp://www.blogger.com/profile/14134810851477096171noreply@blogger.com0