Oameni semanati si .. abandonati?

Am deschis hotarata fereastra de mail si m-am apucat sa astern pureci desi pe adresa unui om care se gandeste la altcineva. M-am simtit penibil. Intr-un foc mistuitor de sambata, ma zbat sa cant si sa elimin energia negativa si dubiile din sistem, dar pulsul, mai puternic decat orice neuron ma indeamna sa stau ca o sclava in fata unui ecran gol si sa scriu " imi este dor de tine". Nu inteleg si sunt revoltata in fata inactiunii mele, in fata sentimentelor care mi calauzesc calea si ma orienteaza clar spre suprafata. Slava cerului , ratiunea este la ea acasa, dar cu ce pret? Sunt furioasa pe mine, pe alegile mele si pe acele maini care construiesc castele din vise s-apoi le destrama. Am obosit sa astept ca momentul potrivit sa isi faca loc in viata mea sa profit si sa zambesc. Dincolo de treaba, dincolo de stres dincolo de orice activitate cotidiana obligatorie am nevoie sa stiu ca acolo, dincolo sau in capatul celalalt al Universului meu zace cineva care ma intelege si face dragoste cu mine de fiecare data cand ma simt singura.Imaginati-va ce liniste zace dupa ce am aflat ca omul acela pe care l-am asteptat si care s-a incapatanat sa vina, fix la mine sa mi spele mintile si sa trezeasca pasiunea din mine, zace in momentul acesta, uitandu-se la cer si gandindu se la sufletul pereche. Ce infrigurare si dezradacinare se bat acum cap in cap sub cuvertura mea, stiind ca dincolo de usa aceasta subreda de camin, nu exista nimeni capabil, hotarat si multumit sa lupte pentru mine. Nu e vorba ca as fi zagrcita, dar timpul m-a potolit la capitolul oameni pentru care trebuie sa lupt. Pana la urma, nu poti lupta pentru cineva care se lupta cu sine si nici nu iti vine sa fi umanitar atunci cand esti indragostit ... de cine nu trebuie.