La o eugenie

Scrisoare de bord


Draga Univers. Am aterizat in siguranta in bratele abrazive ale plajei din Vama Veche. Desi Chirila nu canta live pe plaja, il aud in gand cum spune "mi-e dor de mare, imi place la mare ca e sarat tot timpul", "te spala si te sareaza"...
Ciudat cum chipurile care au trecut prin bratele mele au mai ramas la o cafea scurta in suflet. Soarele dintre nori, jazz-ul si berea de la o terasa murdara imi impletesc in cozi lungi fara concluzii oamenii care n-au mai stat . De ce n-au mai stat? Sper sa imi raspunda Chirila la intrebarea asta, absurd este ca in locul lui o face Chilian, baiat simpatic dar acid. Cu umorul stau prost. Raspunsurile nu le am, dar inchid ochii si imi afund picioarele in valurile incert programate ale marii. Unul ma doboara si ma uda , vantul continua sa bata iar omul, creierul, sufletul totul e pustiu , iar alizeul se zbate intre acesti pereti goi, vopsiti si murdariti si tare mi-e teama, c-are sa pice tencuiala...
Am baut si-o sticla de vin, n-am inteles nimic, doar m-am asezat pe un scaun cam incomod si am vazut o figura cunoscuta. N-o stiam, nu ma stia, dar am platit-o si mi-a spus ca ploaia trebuie sa dispara si c-am sa ma bucur de Soare. Ciclam, albastru si galben , toate impletite peste dubiu, frumos si armonic. Ma ridic, o salut si imi afund iar picioarele in nisip. Ploua...
Deschid ochii si ma intreb. Ce caut eu in viata mea? Destinul e absurd de multe ori. Aseara la Festival, am inteles ca practic isi baga coada murdara cu jumatate de masura in tot si mai exact in totul amoros> "dragostea, jumatate destin, jumate suferinta". M-am intors in camera trista, pentru ca Vama, dincolo de primul rand in fata la cuvintele pioase ale lui Paunescu nu mai e ce a fost... Refuz sa mai ies, am obosit, organic, moral, revolutionar. A ma dadaceste, iar eu sunt o actrita pe cinste. Raman singura si adorm. In continuare nu inteleg de ce. Pleoapele refuza sa-mi mai acorde acest vid, in care sa nu ajung la nici o concluzie. Tresar si privesc pe geamul din stanga cu o pisica se penduleaza in boarea stinsa a apusului, sub chitara unor indivizi care se numesc Emeric Set. Ce aiurea e viata, ce aiurea e dragostea atunci cand pune atata pamant intre indivizi si totusi mi s-a soptit in casca ca lucrurile sunt simple. Poate sunt, dar nu pentru mine. Se pare ca suferinta se naste si din plictiseala, azi un orgasm, maine un spleen. Maine? Deschid televizorul si schimb energic cele doua programe pe care le-am avut incluse in pretul cazarii in camera cu baie. Decat in intervalul asta enervant intre filme prostesti si dureri penibil simulate de ficat m-am decis sa plimb drama intr-un local mai respectabil la o sticla de vin. Zgomote, intuneric si saorma. O cucoana ma intreaba daca am 16 ani? Tot ce e posibil.

Am terminat ultima picatura dintr-un vin dulce cu gust excelent de demisec. Nu ma mai intereseaza cu cine dansez, doar sper sa nu aiba vreunul ideea sa-si infinga limba in pielea mea. Pentru a evita scandaluri, am ales sa schimb ritmul si sa dansez singura.Ploua. Fug. Pentru ce naiba? Ce atata tencuiala si frica? Mai imi amintesc ca am si sentimente... Si feelinguri si vibe-uri. Si uite asa ma dezbrac, fara inhibitii in costum si fug prin ploaie si nu-mi pasa c-am sa ma impiedic si am sa ma lovesc. O liniste prea demult cunoscuta se asterne pe toata jungla nedeslusita din pieptul saturat de tutun si chipuri diforme. Cat de usor poti sa iubesti, daca iti acorzi sansa asta... Atunci inteleg c-ar trebui sa zic da . Un individ imi aduce o eugenie si o gasesc scarboasa, in comparatie cu cerul violet al tinerei dimineti de descatusare. Ulterior scoate o ciocolata din buzunar si atunci.. pentru prima oara dupa perdelele timpului pot sa zambesc uitandu-ma in ochii lui si nu la cer.Poate ca nebunia asta duce si altundeva decat in pat, uitand-ma la filme americane proaste. Doi imi fug din cale , unul e la fel de nebun si intelege.