Atentie se apropie ultima suta de metrii garduri. De ce sa nu ma menajez totusi de un somn bun la schimb cu atmosfera dogoritoare de bolnav supraincalzit din saloane? Dragii mei copiii altora, planific sa disec ultima secunda din acest crepuscul enervant pentru un zambet inocent de-al vostru cu mare drag, dar voi nu zambiti, pentru ca sunteti bolnavi si atunci planurile mele se dechid larg, sub copertina generoasa a viselor. Un om mare sa viseze e ca o gaura in cap, multi o contesta dar putini stiu sa o vindece s-atunciin lipsa de solutie se incalzesc pe sine la un "mor de ciuda".
Azi este ultima mea zi din concubinajul acesta nerentabil cu Facultatea, o simt sub patura cum imi ajunge in sange si bate la usa inimii spunand: Chiar intentionezi sa te duci acolo? Raspunsul meu sincer: Faci misto?
Imi place sa dorm, ador sa imi afund nasul uscat de caldura apasatoare a caloriferelor in patura si sa caut , in acea forma de dedesubt flacara apasatoare a caminului meu, cel adevarat. Undeva , intre aer si carne, prin haine, pielea mea cauta ca un caine haituit senzatia de familiaritate care sa se muleze pe dansa, s-o pieptene si sa o domoleasca cum numai trecutul poate. Nu poti sa traiesti vesnic in vis, dar cand nu ai de toate, e bine sa stii ca , macar pentru un moment, il ai pe acasa..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu