Iarna? Iarna!

Toate frunzele, care stau agatate de scheletul inghetat al arborilor par a fii inimile necompletate ale primaverii. A venit iarna, cateva dintre dansele au rezistat temerar manusii atente a timpului. Pe terasa pustie a copilariei noastre, nu se mai aude nici o unda izbind lemnul chitarei , nici o mana sa lanseze muzica in vid. Toate cantecele s-au scufundat in zapada, iar eu ma chinui sa urc aceste scari docile spre locul in care te-am privit stang , concentrat peste o foaie goala, gandidu-te cum sa scrii mai repede sa vin.Imi placea sa ma joc, dar sa radem amandoi, sa distrug usa dintre noi si sa te smulg spre emisfera cunostiintelor mele frugare.Imi placea sa ling lamaia cu sfidarea viitorului nostru care nu va fii niciodata acru. M-am cam inselat, a fost amar. Si atunci , in serile cele mai sumbre ale timpului, cand toate fantomele se plimba p-afara dupa ciocolata calda, refuz sa iau atitudine. Cos cu negru toate fisurile bagajului mamei tale ca si cum dansa ar fii de vina ca n-am stiut niciunul dintre noi sa profitam de ceea ce este mai bun in noi. Albul, ca ultima pagina a albumului nostru, dar in special al tau, va acoperi in curand si acele putine vestede craci care se incapataneaza sa pice. Si atunci o sa fie iarna pe bune