Cand sufletul tace si urechea suspina, pentru ca si dumneai se poate misca, pentru ca poate, nu imi ramane nimic din viata asta de imaginat , pentru ca sunt obosit sa tai lemne cand pot sa iau caldura si daca ma lipesc de un calorifer, pentru care au inventat altii gazul. Si in timp ce , imi usurez glanda de toate momentele tensionate, care au intrat precum un kilogram de morcovi in fund si au iesit pe gura, sub forma de fum de tigara, invat sa nu ma gandesc la absolut nimeni si la absolut nimic. Noaptea, prin sticla mozolita a trenului gol, dar plin de fete ciudate face amor cu viata. Daca cineva m-ar arunca acum din tren, in virginitatea tenebra a padurii din fata, as plange de melancolia vremurilor in care am purtat ochelari de orb . Reflexul metalic al unei balti sau rau, inconjurat de crengile misterioase ale vietii, refracta in mine, inapoi, din moarte, o jumatate de farama de timp in care nu am inteles nimic, dar absolut nimic. Se spune ca dragostea te orbeste, dar aceea nu e dragoste, ci doar o sageata scapata aiurea de Cupidon dintr-un exces de zel. Dragostea adevarata te face sa nu vrei altceva decat sa nu te lecuiesti niciodata de verdele frunzei uscate, de asprul radacii neudate, de solitudinea lunii nezbuciumate si sa ramai acolo, o pendula crepitanta a timpului, care creste, dar pastreaza in intelepciunea anilor, acelasi suflet de copil..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu