Viata

A inceput cu o noapte, o noapte racoroasa in jurul si deasupra camasii mele invelite cu tot ce e tricotabil de prin casa. Lacrimi ce apasa adanc un suflet care nu vrea sa iasa afara. Ganduri peste ganduri si perdele peste draperiile pline de praf ale casei mele abandonate. Inima mea albastra sta in continuare in cutia casei noastre iar tu lipsesti cu desavarsire din palma mea, desi te-am uitat de ceva vreme. Probabil nu ti mai vine sa te gandesti la trecut, de teama ca s-ar putea sa iti pierzi timpul
pentru un fapt inamovibil, superfluu deja. Cate gesturi anodine si ganduri perplexe si cuvinte,idei flori, fete, filme sau baieti... Uite asa , viata continua din punctul mort fara cea mai vaga idee de control. Exista un control chiar si cand ai impresia ca lipseste, dar oare Dumnezeu sa fie atat de absent cand toate stelele de pe cer se uita la mine? Cate ganduri si care idei ne-am facut cu totii despre cele mai frumoase momente din viata noastra si cat de penibil s-a dovedit sa fie ca fericirea vine intotdeauna din gesturi mici pe care numai unii le pot intelege. Dureaza putin, se termina repede si o iei de la capat ca un simplu calator, cu pancarta destinatiei tale la brat...