Oameni misto

"Nam sine doctrina,vita est quast mortis imago "

luni, 13 februarie 2012

Inimi care s-au spart in genunchi

Ora 00:00, ora la care meniscul meu a inceput cu dreptul in gramada de zapada din drum sub care se insiuneaza gheata. Se pare ca de sarbatori, ne-am intors spatele unul celuilalt si incercam sa facem abstractie de durere. Dansul se umfla s-apasa, eu il ignor cu ibuprofen de 400 mg. Asa-i uneori cand petreci prea mult in compania unui genunchi luxat care mai e si al tau, iese cu cearta. E aproape dimineata si nu se lasa, i-am pus paturi perne si o caserola bocna de mici pe post de prisnit, nimic!Tot ce stie e sa pulseze pana in spatele Homunculusului meu senzitiv si sa ma aduca in culmea disperarii. I-am pus muzica, "Nicu Alifantis", nu l-a incantat, i-am spus povesti, aproape era sa adorm, pana sa ma trezeasca dansul.Am vazut ca e de prisos sa-l ignor, parca asta il incapataneaza si mai tare. Am zis sa discut serios cu el: "Asculta, hai sa avem o discutie, ca de la mine la mine, ori te potolesti, ori te tai!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu