"pa-ian-ji-nis"

Durerea unui bolnav de "dinozaurita", a fratelui meu,este echivalenta cu durerea unui om, care este fratele fratelui meu, plin de ciuma sau bube care seamana a varicela si care iti creste gheara de vulpe.
Eu fug, el alearga dupa mine, ma prinde de mana si ma doare, pentru ca simt si pentru ca durerea este fiziologica.
Unde e cheia usii casei pustiite , care nu e a mea, decat in suflet? Dinozaurul se agata de mine si ma sperie cu zbieretul lugubru de la poarta iadului.El ma cauta, eu plang, imi este frica.L-as iubi, daca l-as recunoste, dar al nostru sange nu se face perfuzie comuna de vis.Il dau afara din aceasta casa parasita, care nici macar nu-mi apartine, ca un fiu avortat al vietii.Zbiara.Inchid usa, il strivesc, nu dispare.C-o forta satanica varaste aschiile usii in mine iar baioneta vocii sale perforeaza fiecare celula din sinusurile mele infestate.Tahicardie..
Dupa atata lupta, am un demon in minus de care nu imi mai este frica, iar aici,in aceasta stranie, temerara solitudine, ciorile isi canta refrenul.Fara sa sangereze, sufletul meu doare de ghearele invizibile ale sangelui comun , care n-a apucat sa patrunda acolo.Mainile nu pastreaza semne , nu dor, se vindeca, dar aici, inauntru, nu mai este la fel.
Pe salteaua sleita de sufragerie trantesc aiurea viata-mi cu vinovatia facand hemostaza pe pleoape incat uita sa ude ochiul si sa verse lacrima.Vinovatia atarna jucausa de sprancene si smulge fir cu fir din aceasta banda ingusta de ochi intredeschisi si grei. M-am nascut sa distrug, sa inchid , sa vad oe pelicula durerea goliciunii personale si sa aspir in ea mai mult praf, ca sa se asfixieze.Unde este cheia?
Doi gandaci monstrosi si tuciurii isi trec picioarele lungane prin filmul meu descentrat, tinandu-si unul celuilalt scara sa zboare, afara, pe fereastra.Cel ce sare tine cheia in spate.Prea tarziu