Cand cineva iti da o palma, tu versi o lacrima, mai versi una si mai primesti un pumn, dupa pumn nu mai versi nimic, decat clipe de copilarie in care te incaltai si iti faceai bagajul sa pleci spre o alta lume. Sperai ca lumea se va schimba odata cu bagajul tau, pus in alta usa, ca tipetele vor inceta sa mai fie si ca vei manca si tu o coaja de paine uscata cu linistea Soarelui care straluceste peste zilele linistite de primavara. Te-au parasit, te-au lasat sa decizi singur, intre fundalul ambiguu al scandalurilor cotidiene sa hotarasti de ce plangi cand ar trebui sa razi si de ce razi cand ar trebui sa nu spui nimic.Dar nu spui, doar razi nervos de teama ca n-ai putea sa o mai faci vreodata.. si toti te considera nebun.
Usa apartamentului s-a inchis, s-a inchistat acolo in bula pendulanta a trecutului si se trezeste doar cand un ceas , doar un ceas anume, vechi si putred se hotaraste sa bata infundat la fix. Atunci iti aduci aminte ca cineva ti-a dat o palma si ai plans, ca viata ti-a dat un pumn si ai ras...
A opta întâlnire din seria LA LIBER – discuții despre chestii despre care
nu discutăm, cu Alex Tocilescu la Teatrul Masca: „Critică și autocritică:
nimeni nu-i bun la ceea ce face”
-
Joi, 23 mai, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd.
Uverturii, nr. 14) cea de-a opta întâlnire din seria dezbaterilor
performative mod...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu