Dupa-amiaza in Ploiesti, cativa oameni isi plimba cainii prin parc, eu m-am decis sa ma plimb pe mine printre boschetii desi ai orasului.Cine stie? Vreo idee, alta persoana, cateva tigari in minus din pachetul minuscul.Lupta perversa a anotipurilor s-a sfarsit pentru un moment in picaturile dese si reci ale ploii de sfarsit de sezon.Se pune punct pe zilele toride si absurde ale verii, se ia de la capat cu aliniere mentala de toamna. Intre schimbarile dese de vreme si anotimp, nu mai apuc sa fiu surprinsa de eveniment ci doar de schimbare. Cine mai tine socoteala? Lumea se pregateste pentru schimbare, nu pentru evenimentul in sine si adevarul e, ca nu exista nici un adevar, doar starea debila de alerta in care trebuie sa fii introdus ca sa nu pierzi esenta filmului. Pe drumurile inguste si ude ale orasului, inima mea bate pentru o schimbare de peisaj in timp ce isi aprinde ultima tigara. Oare pentru asta trebuie sa ma pregatesc?
O prietena si-a pierdut increderea alaturi de ultimile valuri ale unei relatii stinse de bordura umeda a trecutului.Ce ne fac oamenii la care tinem? Ne fac sa ne apucam de fumat. Dar noi? Ce le facem noi?
Vad papuci si camasi desperecheate aruncate pe strada fara noima. Cine s-a hotarat sa dea papucul sau sa arunce camasa, de ce aici, langa blocul gri neconteint bantuit de ciorile timpului? Vorbind de lucruri fara noima alunec incet pe panta inghetata a relatiilor.Cand o sa se termine lantul lung al schimbarilor dese de film , cand oare va putea societatea asta sa se vindece singura, fara sa-i dea sufletul incercand sa se obisnuiasca cu schimbarile bruse de film, de aer si de anotimp?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu