La vita es bella. Totul incepe cu mine schipoatand spre un magazin improbabil deschis la ora asta.E sase dimineata iar eu merg leganat intr-o salopeta larga si un hanorac cu gluga si multe buzunare pe langa.Nu am somn.Ma intreb cum de omul reseste sa treaca prin aceasta metamorfoza vascoasa asa placid si vituoz.Stati linistiti,nu se canta la vioara, poate doar la cea din suflet. Se face ca atunci cand suntem mici, diminetile precoce par simple, nu e greu sa te scoli si nici sa nu adormi la loc.Ajungi un adult nesigur care si dozeaza frica in munca excesiva si nu poti sa te mai trezesti.Imbatranesti si surprinzator te scoli mai devreme decat ai facut-o vreodata.De unde aceasta sinusoida lema a somnului? Unde sunt Pitagora, Decartes si exorcistul sa rezolve aceasta dilema existentiala.Nu am imbatranit inca, poate atunci o sa gasesc raspunsul.Intre doua decade diferite, inima mea doare.Cine a spus ca oamenii slabi sunt cei care sufera s-a inselat amarnic.Oamenii slabi sunt aceia intr-o permanenta negare a sentimentelor si impactului pe care ele le au asupra fondului psihologic individual.Aducet toti filozofii antichitatii si puneti-i intr-o cusca sa se manance intre ei, adevarul e doar unul , al tau , nu al lui Decartes, Epicur, Locke..In acest cuget scurt nu e absolut nici o concluzie , omul ,adica eu, imi iau cornurile :rom si crema de zahar ars, le indes in buzunar adanc al hanoracului si beau o cafea ieftina pe marginea rasartului din cartier.Cata agitatie dupa rasarit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu