JOCUL DE-A NIMIC

-Mademoiselle pulle une carte de jeux!
-Qui que?
-Oui,pulle,non ragarder tellement!

-Fie,am tras o carte,de franceza lui obsesiva trebuie scapat immédiatement.Nu sunt o cunoscatoare savanta de franceza,mai incurc din cand in cand BONJUUURRRR cu Arrvoirrr,important e ca "r"-ul face totul mai complicat,rotund si senzual.Asta e cu totul o alta poveste.
Ridic cartea o intorc spre mine contemplativ si o introduc in pachet.Omul rotund,non-romantic,prea putin complicat isi mangaie dibace pachetul,ca pe propriul copil.Se cunosc ce-i drept prea bine,tovarasi de existenta,unul da de mancare celuilalt,celalalt tine gura deschisa.Ma uit la ceas,e tarziu.I-au trebuit circa 40 de secunde,plus minus infinit sa nu ma uimeasca.Un farsor de stofa nobila se cunoste dupa cusatura grabita,grosiera,urata.Zambeste lacom si perfid ,scotand cartea in reluare morbida la inaintare.Ochii ii sticlesc,coltul gurii isi sporeste convergenta catre barbia voluminoasa acoperita de late roscate,impleticite.
Intreaba gales,plictisit:"cette est la livre?"
Evident spun "nu",asteptand ca urmatoarea,din fata mijloc,spatele pachetului sa fie cartea mea,asa functioneaza.Banul dat,trucul incheiat,satisfactie zero.Viata,e previzibila."oui"
Exista bineinteles si varianta cosmopolita de a genera spectacol din nimic,el sa piteasca cartea in maneca sa se balanseze incet spre urechea mea si sa o permute repede in palma.Conteaza in defeinitiv cum prezinti rahatul in care nu crezi.

-C'est magnifique ,magnifique,magic!

Voila si cartea mea,dupa ureche,stranie coincidenta de evenimente.Avem in fata un as de inima neagra .Cum sa stau cu un as de inima neagra in preajma si sa nu am idee de prezenta lui deranjanta?
Magie!