Deductie concluzionala

Pot sa fiu:calcat in picioare,sters de bulevardul ud al noptii,umilit,batjocorit,mintit,dezamagit.Sunt!Cand se intampla fenomenul acesta uit ca lumea se mai invarte in jurul meu si ma invart eu,ca o fantoma,prin ea.Ce lipseste?
Pulsul.Fara puls nici cartela de la metrou nu functioneaza cum trebuie.De ce?Pai..fiindca am pierdut-o,aveam prea multe de facut:sa gandesc,meditez,analizez si concluzionez.Lucrurile astea sunt dificil de executat concomintent cu fleacuri:mancat,responsabilizat,tratat.N-am uitat insa sa ma spal pe dinti,desi stau acum in metrou cu o noua cartela in mana si incerc sa nu uit numele statiei la care trebuie sa cobor.Se aude statia ,se aprinde beculetul,omul coboara,usile se inchid.
In spatele lui urla un nebun nevrotic"Ce sunt usile fara noi".Ce suntem noi fara altii?
Nimic.

Incerca sa lege firul cursiv al intrebarilor,greselilor al gesturilor,lacrimilor ,tacerii.De ce dupa atata viata e tacere?
Pare absorbit,aparent nu-i pasa.Pe geanta lui voluminioasa un caine isi gaseste domiciliu provizoriu,apoi altul si iar altul.Nu-i pasa.Se face liniste si se anunta trenul lui,nu-i pasa,dar n-are incotro,trebuie sa ajunga acasa.
Orele trec ca pasarile ,multe rapid,in continuare nu-i pasa.In fata lui o doamna galanta isi deschide o cutie voluminoasa,scoate un sandvis si musca lacom din el.Parca i-ar pasa,dar in final se decide si nu-i pasa.Statia "gara centrala ducatoare spre casa",coboara si asteapta masina rosie sa vina sa-l adune.In masina rosie sta tatal,tatal stie ca nu-i pasa,il vede si il simte.
"Am auzit ca te-ai apucat de fotografie,bravo,maicata asteapta nerabdatoare sa-i faci poze!"
Ceva din el se misca..
"Da,am cateva poze ... ma dezvolt,momentan ma documentez,tu.. ce mai faci?"
"In genere bine,sunt chiar bine,ai pofta de ceva dulce,o prajitura,un tort,inghetata?"
"As avea..".
Ii pasa..