Cluj-Interopinion

2 noiembrie 2009,imi suna telefonul.Ana,prietena mea imi spune:
"Trebuie sa mergem la schimb de experienta!"
Eu:"AH??"
Ana:"Da,da,da,aplica acum ca locurile sunt limitate!"
Eu: "Unde?? Ce locuri? In ce orase?"
Ana:"Timisoara,Arad,Cluj.."
Eu: "CLUJ???,Da clar,spune-mi unde trebuie sa completez!"

Cateva zile mai tarziu ne aflam in tren cu inca o colega din an mai mare vorbind despre OTR(ODONTOTERAPIE),materia pentru care o sa abandonez o perioada blogul.Am ales Clujul pentru Padurea Bacilui(link pentru cine e mai interesat de fenomene paranormale).Nu am vazut padurea,dar uitati ce am invatat:

Atentie,frana,taxi si lumini colorate.Toate se rotesc in jurul meu si al unui
bagaj umplut la intamplare cu haine pe teritoriu nou,fara amintiri.
Avem in fata noastra un nou exemplar de oras unde puntem sa fim cine ne dorim sa fim,sa alergam,sa stranutam,sa tipam si nu in ultimul rand sa degustam specialitatile regionale.(si ce specialitati..)
De la gara imi arunc o privire molateca asupra faldurilor molipsitoare si lascive ale Somesului.Pare-mi-se,aici lumea a uitat de agitatia cotidiana indusa de stresul sefului nesatisfacut de nevasta/amanta care da cu cana de cafea in cap angajatilor si taie nume peste nume dupa listele .Aici nu exista taxiuri PIRAT si nici nu iti ia 400 de mii pentru 2 km parcursi.Am ratat concertul Pendulum pentru 9 ore de dealuri si istorie eviscerata furios de un oarecare tataita Copil nu mai manca acadele,spune o baba!Stiti cati ani are bunica mea? Nu,spune baba.Saizecisisapte,spune pustiul.Aa..si ea iti spune sa nu mai mananci acadele?Nu,ea isi vede de treaba ei. Asa si mosul nostru,ne trancane verzi si uscate despre Mihai viteazul si rolul lui in istorie,dupa care conchide moralizator cu Basescu(nu stiu de ce nu ia bancul meu cu baba in serios!!).Asadar Basescu+ Mihai Viteazul=Love in analele istoriei.Am trait sa o aud si p-asta...
Intr-o alta ordine de idei excursia a inceput,sa curga cu experienta!
Ce am inteles eu din aceasta mica expeditie,as putea scrie in 100 de pagini marunte,dar proaspata gripa porcina ma trage spre pat.Am sa enumar fiecare dintre locusoarele acestea marunt asezate dar cu gust si am sa va doresc si voua sa ajungeti acolo,pentru ca fiecare cladire emana o aura aparte pe care nimeni nu ar putea sa o inteleaga mai bine,decat prin exemplu propriu:
Biserica greco-catolica,statuia lui Avram Iancu,Statuia lui Matei Corvin,Casa memoriala Matei Corvin,str. memorandumului,Facultatea de Psihiatrie,Caminul Hasdeu nr 10,18,parcul x,parcul y,parcul z si casele w,e,r,t,q,s,t plus Curtea de apel.
Despre ele gasiti mai multe informatii pe www.google.com.Cuvantul meu de onoare!
Locurile sunt fleacuri.Iar din fleacuri toata lumea are aceeasi amintire,faptul ca sunt acolo si peste 10 ani si ca vor impresiona si pe ceilalti.Dar aici trebuie adulmecat substratul cautarii si anume nu linistea.Paradoxal cautarea mai intensa aduce mai mult confuzie si eroare,stari ciudate inainte de culcare,inimi care invadeaza intr-un junghi intercostal tot pieptul,plecari si despartiri,decat prealabila liniste pentru care ne-am gandit ca plecam in cautare.Nu exista ordine in haos,asta e clar.Totul evoleaza la fel in orice mediu am exista,la inceput deschisi cu totii,apoi numai cu unii .Vreau sa cred ca oamenii sunt la fel peste tot:nesimtiti sau fascinanti.Sunt la fel,credeti-ma.
Parerea mea despre Cluj este ca pentru oricare oras:trebuie zdruncinat din radacini pentru ca putinii oameni de care avem nevoie in viata noastra pentru amintiri frumoase,sa iasa la suprafata.Si pentru asta ce-ti trebuie?
Respiratie profunda,o noapte si o alta o dimineata si inca una,o ploaie,un subiect si cateva priviri patrunzatoare.Ce conteaza ce am mancat dimineata asta cand tot ce caut intr-o seara anume se ridica si pleaca iar eu ma indrept prea tarziu sa zic ceva,cer o tigara,ma rotesc 180 de grade.Nu,nu pot sa opresc timpul si sa vad ce-mi rezerva,atunci cand contextul ma tine legata de cele mai mici gesturi efervescente.Nu,nu ma atinge si nu cauta sa iesi in fata mea de prea multe ori,pentru ca iti jur,o ma sa te ocolesc de fiecare data.Asadar cu prietenii la brat infruntam ce ni se arata si cautam din masa aceea mare de oameni sa extragem cativa care ne plac.Cine poate sa ne placa intr-un interval de 7 zile?

Sunt multi oameni care sunt ca ploaia,te avertizeaza,vin peste tine,te atentioneaza si apoi dispar in abis ca si cum n-ar fi existat niciodata.Daca i-ai mai vazut,ai sa stii sa cauti printre urmele ude ale asfaltului.
Mai sunt oamenii care te plac dar nu ti-o spun niciodata si oamenii care nu te suporta ca ai gura prea mare dar te invita la o tigara amicala
dupa toata debandada de circumstante in care niciunul n-a suflat nici o vorba cu relevanta din lipsa de timp.
Mai avem in lista si oameni care nu se pot margini la iubirea mono si se deghizeaza in prosti pentru a fi in final mai destepti.
Avem si oameni care nu-si tin gura sau care si-o tin si dau pe afara cand au alcolemia maximizata.Avem de toate si de toti ,dar ce conteaza?
In definitiv,dupa 11 ore de febra si frisoane,aproape ca am ajuns la destinatia noastra de dor.Mancarea este asezata pe masa,prietenii acolo langa si tot ce am trait o saptamana pare a fi un imens vis care acum se tulbura printre calatorii agitati ai Garii de Nord.Iata ca s-au consumat cele 7 zile si motivul pentru care am plecat nu a fost nici pe deplin satisfacut.Dar scopul scuza mijloacele.
Sa fi visat? Si daca n-a fost un vis,atunci per ansamblu a fost o parere extrem de buna fara continuare foarte riscanta,dar cu panta foarte alunecoasa din care am cules o gramada de senzatii pe care nici un oras,oricat ar fi el de mare nu poate sa ti le dea.Aici e vorba de oameni,nu de orase...